Istoricul pianului

Pianul (prescurtarea comuna a cuvantului de origine italiana pianoforte) este un instrument muzical foarte raspandit, in care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placa de rezonanta din lemn, lovite de ciocanele acoperite cu pasla, prin intermediul unei claviaturi. Pianele moderne au corzile montate intr-un cadru metalic, de obicei turnat din fonta si finisat cu lac si pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, si ,,placa de bronz"). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de corzi, care altfel ar deforma structura din lemn a pianului.

Elementele constructive

Elementele constructive ale unui pian

Elementele esentiale pentru producerea sunetului intr-un pian sunt: (1) corzile metalice lovite de (2) ciocanelul din lemn cu cap de pasla, (3) calusul pe care sunt fixate corzile prin intermediul unor siruri de cuie metalice, si care transmite vibratia corzii catre (4) placa de rezonanta din lemn, care are rolul de a transforma vibratia corzii in unde sonore. Coarda singura produce un sunet aproape inaudibil, datorita suprafetei sale foarte mici, iar placa de rezonanta, care are o suprafata considerabil mai mare, transforma vibratia corzii mult mai eficient in sunet, punand in miscare un volum mare de aer (vezi si imaginea de mai jos).

Istoria pianului

Povestea pianului incepe la jumatatea secolului al XII-lea cu primul sau stramos - monocordul cu clape - caruia ulterior i-au fost adaugate mai multe coarde, transformandu-se in mult mai cunoscultul clavicord, care functiona printr-un mecanism de atingere a coardelor in momentul apasarii clapelor. Pana la inceputul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea sa aiba zece coarde, fiecare dintre ele producand cel putin doua note prin atingerea coardelor in doua puncte diferite pe lungimea acesteia.

Un alt instrument premergator pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci cand in urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de pene de lemn, asa cum buricul degetelor ciupeste coardele de chitara. Acesta avea insa dezavantajul de a nu permite celui care cinta sa ofere dinamism muzicii. Desi a fost des utilizat pe parcursul a doua sute de ani, pana in secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungand pana la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren in fata unui nou instrument numit pianoforte. In 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, incepea constructia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocanele, fara ca acestea sa ramana in contact cu coarda dupa producerea sunetului. In plus, impactul ciocanelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, mentinuta pana in 1850, a fost data tocmai datorita acestui principiu de functionare care permitea obtinerea unui sunet variat si clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai incet, in functie de dorinta celui care actiona clapele. Inventia lui Cristofori a fost mentionata pentru prima data in 1711, impreuna cu o schita a instrumentului, intr-un document scris de catre Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiratie pentru prima generatie de fabricanti de piane. De-a lungul vietii, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douazeci de piane, doar trei dintre acestea, care dateaza din anul 1720, pastrindu-se pana in zilele noastre in muzee din Europa si SUA.

Tipuri

Instrumentul cunoaste doua forme constructive distincte:

Pianul cu coada, in care corzile sunt dispuse pe orizontala intr-o carcasa din lemn sprijinita, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coada se impart, in functie de lungime, in urmatoarele categorii:

- Pian cu coada scurta (lungime ~140-180 cm);

- Pian cu coada medie (lungime ~180-230 cm);

- Pian cu coada lunga (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt piane de concert.

Pianina, in care corzile si carcasa sunt dispuse in plan vertical, pentru a ocupa mai putin spatiu. Poate avea inaltimi variabile.

Calitatea sonora a unui pian este proportionala, de regula, cu lungimea acestuia (respectiv inaltimea, pentru pianine), mai ales in ceea priveste claritatea si puterea registrului grav. Aceasta se explica prin posibilitatea utilizarii, in pianele cu coada lunga, a unor corzi mai lungi si a unor placi de rezonanta mai bine adaptate frecventelor diferite produse de corzi.

Producatori de piane

Printre cele mai cunoscute firme producatoare de piane sunt astazi Steinway and Sons (SUA si Germania), C. Bechstein (Germania), Bluthner(Germania), Bosendorfer (Austria), Yamaha (Japonia), Kawai (Japonia).