Selecția sportivă

Conceptul de selectie a fost folosit la inceput intr-o actiune de profil economico-social, fundamentata stiintific inca de la inceputul secolului al XX-lea pentru diagnosticarea precoce a aptitudinilor profesionale si orientarea talentelor catre o profesie sau alta, pe baza unor teste si metode menite sa evidentieze dexteritatea manuala, receptionarea si invatarea corecta si rapida a unor scheme motrice. Nefiind un concept clar conturat, selectia sugera doar inceputul unei actiuni de pregatire sportiva, care de-a lungul anilor, a cunoscut diferite exprimari. Cea mai vehiculata expresie a fost specializare timpurie, care exprima preocuparea spre dirijarea copilului catre o proba sportiva inca din varsta frageda. Apoi in anii `60, a fost folosita expresia initierea precoce, care atenua directionarea specializarii sportive spre un proces premergator al viitoarei consacrari de la o varsta frageda. Mai tarziu, s-a utilizat sintagma selectia primara, care reprezinta momentul intrarii copilului pe baza unor criterii in unitatile sportive.

Institutionalizarea sistemului unic de selectie si pregatire a copiilor si juniorilor se realizeaza in anul 1976, fiind precedata de analiza experientei acumulate pe plan national si international.

Astfel, s-a definit selectia ca un proces organizat si repetat de depistare timpurie a disponiblitatii innascute a copilului, juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii (medicale, bilogice, psiho-sociologice si motrice) pentru practicarea si specializarea lui ulterioara intr-o disciplina sau proba sportiva.

Centrul de Cercetari al MTS, impreuna cu Institutul de Medicina Sportiva au elaborat un sistem complex de testare a subiectilor si, derivat din acesta, un sistem de criterii si cerinte, care se aplica unitar in operatia efectiva de selectie a copilului dintr-o masa eterogena, care prezinta certitudini in ceea ce priveste integrarea, stabilitatea, receptivitatea si capacitatea de afirmare in activitatea sportiva nationala sau intrenationala.

Acest sistem imbina intr-un tot uitar o multitudine de criterii care actioneaza intr-o ordine prestabilita, impusa de o metodologie verificata in practica. La actul de selectie participa o echipa intredisciplinara de specialisti, fiecare actionand in acord cu rigorile instrumentelor de masurat si evaluat.

In sistemul national de selectie actioneaza cinci tipuri de criterii:

I.Criterii medico-sportive

II.Criterii somatofiziologice

III.Criterii biochimice

IV.Criterii psihologice

V.Criterii motrice

I. Din punct de vedere biologic si sportiv, se recomanda abordarea selectieie la trei niveluri:

- PRIMAR (initial): unde se abordeaza o selectie la varsta de 4-5 ani si pana la 8-10 ani in functie de disciplina sau proba sportiva.

- SECUNDAR (pubertana) intre 10-14 ani, de asemenea, cu variatii in functie de sport/proba, dar la un interval de timp de 3-5 ani fata de prima etapa.

- SELECTIA FINALA (de performanta nationala sau internationala), care marcheaza de fapt trecerea spre sportul de performanta, fiind dominata in principal de criteriul valorii performantei sportive.

Ssanogeneza ramane criteriul cu cea mai mare stabilitate de-a lungul diverselor etape de selctie: maxima exigenta la nivelul primar al selectiei; exigenta la nivelul selectiei secundare, mai ales acolo unde apare elementul limitativ in performanta din motive de sanatate survenite pe parcursul pregatirii; indulgenta la nivelul selectiei finale, avand in vedere, pe de o parte, investigatiile morale si materiale, investigatiile morale si materiale. La selectia primara se va acorda atentie afectiunilor reumatice din copilarie, bacilare, neuropsihice (epilepsie, stari spastice), metabolice (diabet), cardiovasculare (congenitale sau dobandite), hepato-renale hepatita, insuficienta renala), deformari cu limitari functionale ale aparatului locomotor, afectiuni endocrine (hipofizare, tiroidiene, suprarenale, paratiroidiene), defectele analizatorilor vizual (miopie si strabism peste 5 dioptrii), auditiv.

Criteriul biotipului constitutional intervine in selectie intr-o noua viziune a acesteia: somatofiziologic, motric, psihic si biochimic. Acesti indici vor fi descrisi separat.

Criteriile neuropsihice care se aplica la nivelul selectiei primare, de exemplu, biopsia musculara. Aceste criterii se aplica doar in mod exceptional.

Criteriile endocrinometabolice isi gasesc utilitatea atat in selectia initiala, cat mai ales in cea secundara, postpubertana. Profilul hipertiroidiana este favorabil eforturilor de viteza; cel android este compatibil cu eforturile de forta (atletica grea, aruncari); cel hiperhipofizar (tip gigantoid) este ideal pentru jocurile sportive (baschet), iar profilul hiperconrticosupararenalian e favorabil eforturilor de durata, de rezistenta (atletism).

Criteriile cardiorespiratorii sunt de maxima importanta in majoritatea

ALEXE, Nicu. Teoria si metodica antrenamentului sportiv. Bucuresti: Editura Fundatiei "Romania de Maine", 1999. 231p.

DRAGAN, I. Selectia si orientarea medico-sportiva. Bucuresti: Editura Sport-Turism, 1989.