Motricitatea până în etapa adolescenței

Motricitatea desemneaza o insusire a fiintei umane, innascuta si dobandita de a reactiona cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi sau interni cu ajutorul unei miscari. Ea reprezinta deasemenea o caracteristica globala care cuprinde ansamblul de procese si mecanisme prin care corpul sau segmentele se deplaseaza fata de un substrat prin contractii fazice sau dinamice sau segmentele isi mentin o anumita structura prin contractii tonice sau statice.

Perioada copilariei si tineretii ( 0 – 20 ani) este o perioada de intensa formare, de intensa crestere si invatare atat motrica cat si psihica.

Ciclul de crestere si dezvoltatre, din primii 20 de ani de viata, cuprinde cateva perioade care la randul lor incorporeaza fiecare sub-stadii oarecum specifice ( copilaria su substadiile ei, pubertatea si adolescenta).

Copilaria este prima etapa a vietii, se intinde pe o perioada de aproximativ 10 ani si constituie etapa de maxima importanta pentru intreaga dezvoltare ulterioara. In copilarie se formeaza toate conduitele importante adaptative, se nuanteaza si civilizeaza conduitele, se pun bazele personalitatii, se constituie structurile mai importante energetice, intelectuale, creative, inclusiv sociabilitatea, o serie de aptitudini, caracteristicile comportamentelor de baza, reactiile afective – volutionale, multilateralitatea aspiratiilor etc. Tot in copilarie are loc procesul alfabetizarii, proces ce in societatea moderna incepe inainte de intrarea copilului in scoala. Prin alfabetizare, copilul se adapteaza conditiilor fundamentale si primare ale nivelului social de cultura. Dezvoltarea pe acest plan se continua pana in momentul in care posibilitatea de a scrie si citi, devenite active, incep sa serveasca trebuinte si interese psihice intelectuale dobandite (interne) si intretine astfel un nivel de cultura, dinamismul si apetitul sau.

Perioada adolescentei (pubertatea si adolescenta, de la 10 la 20 de ani) este legata de problemele mai intime ale integrarii scolare si sociale a copiilor, dar si de aspectele complexe ale debordantului dimorfism sexual. Schimbarile profunde de stil de viata, confort, solicitari, distractii, aspiratii etc, legate complementar de schimbarile in procesele de munca industriala creeaza un contact educativ mai superficial si episodic al parintilor cu copiii, dar si necesitatea unei atentii din ce in ce mai mare fata de progresul educatiei si instruirii pentru viata social-culturala si economica mai complexa. Sensibilitatea psihica a puberului si adolescentului aflat in plin proces de dezvoltare a eului si constiintei de sine si salt in mentalitate si responsabilitate, pe care trebuie sa-l faca – determina o fragilitate deosebita fata de orice fel de influente.

Particularitatile de personalitate se accentueaza in perioadele pubertatii si adolescentei, dilatandu-se uneori si nu clearizandu-se impetuos. Este considerata o perioada de trecere. Exista o adolescenta prelungita (20-24 ani), perioada conturata astfel prin prelungirea adaptarii si maturizarea personalitatii.

Personalitatea se formeaza ca o structura socializata a identitatii in care se organizeaza conformismul si nonconformismul si conceptia despre lume, adevar dar si tensiuni in formarea de idealuri.

Primul an din viata

La nastere, organismul, dispune de o capacitate senzoriala generala relativ bine dezvoltata, dar de o capacitate de reactii intentionale si coordonate apropape nule. O mare parte din reactiile disponibile au un caracter primar (uneori sunt reminiscente de stadii filogenetice preumane) – constituind forme motorii de debut ale conduitei motorii. Cea mai mare parte a zilei noul nascut doarme. Probabil fenomenul se datoreaza epuizarii rapide si intense energetice a copilului in procesul de adaptare activa, somnul avand functii de restabilire a energiei.

Perioada primelor 30 de zile se divide intr-o perioada scurta (de 7-10 zile) si apoi perioada mai lunga – prima este critica si dificila ca adaptare, a doua marcheaza organizarea ritmurilor circadiene si a unui echilibru primar functional biologic.

In perioada de la o luna la 3 luni se formeaza reflexele conditionate simple, apoi catenare care permit stabilirea unor relatii complexe senzoriale cu mediul inconjurator. Se dezvolta orientarea vizuala si auditiva si emotii primare legate de confort si disconfort. Se manifesta ganguritul ecolalic si vocalizari, dar si conexiuni senzorial-afective nuantate, o functionalitate inferioara mai complexa, in care apar efecte de reflux ale satisfacerii sau nesatisfacerii trebuintelor native, dar si a trebuintelor simple invatate (apucarea mai ales). Aceste efecte convertesc satisfacerea trebuintelor in dorinte de repetare, fapt ce construieste functionalitatea reactiilor circulare, conferindu-le placerea reusitei prelungite. Copilul urmareste cu privirea, tine capul mai bine cand e luat in brate, iar cand sta culcat, incearca sa-si ridice capul din cand in cand, intoarce capul cautand sursa unui sunet. Isi contempla mult mainile, le percepe treptat apartenenta.

De la formarea perceptiei pana la 3 luni, pana la 6 luni se formeaza si curiozitatea – crearea unui spatiu proximal (30-50 cm) acoperit de campul atentiei auditive (de orientare) si vizuale si de pipait (tactila). Emotionalitatea se incarca de afectiuni, de dependenta – inclusiv ras cu hohot – gelozie, manie, antipatie, simpatie, cu mimici corespunzatoare. Acestea devin forme de comunicare nonverbala. Se realizeaza articulari sub forma de lalatiuni ca moleculele incipiente de fonatie complexa. Spre 6 luni deja apuca obiectele pe care le priveste, ajutat se si ridica sau sade singur sau tinandu-se de un obiect si de asemenea incepe sa se tareasca de-a busilea.

Intre 6 si 9 luni caracteristici evolutive psihice sunt deplasarea prin tarare, mers in patru labe sau cu scaunelul tras, largeste baza de miscare, independenta. Apar manifestari de inteligenta adaptativa practica, conduita suport a tragerii de sfoara si a prelungirii cu un baston pentru a se ajunge la obiecte. Spatiul se largeste in cuprindere. Imitatia este activa, afectiunea se complica, copilul manifesta insusiri de sesizare a dispozitiei mamei (empatice), incearca sa capteze atentia si bunavointa, rosteste cuvinte scurte bisilabice cu rol de propozitie (holofraze), gesturi cu functii de comunicare (salut, cere mancare etc). La 8-9 luni se poate ridica de pe spate in pozitia sezanda, culcat se intoarce bine, face cativa pasi atunci cand este sprijinit, mananca singur o bucata de paine si se taraste bine de-a busilea.

Intre 9 si 12 luni copilul deja se ridica si merge pe langa obiecte sau de mana, se joaca mimand jucariile si ducandu-le dintr-un loc in altul. Intelegand interdictia, mustrarea, apelul, rugamintea, spune cateva cuvinte. Jocuri afective mai complexe, atasament, sentimente de abandon, plans cu lacrimi, ras cu hohote. Manifestarea individualitatii, preferinte, refuzuri, simpatii, invidie, gelozie, manie, sentiment de parasire, mangaie, se rasfata lipindu-se, in special de mama.

Exista de timpuriu o evidenta achizitie de reactii (invatare) care apoi se repeta si se descarca de effort devenind “automatizate” si prin aceasta, materie de baza a altor miscari.

Dintre expresiile cele mai complex dezvoltate in ontogeneza timpurie sunt cele de echilibru implicat in castigarea pozitiei verticale si a primilor pasi. Primii pasi ca si achizitionarea unor deprinderi de autoservire creeaza trepte de autonomie in dezvoltarea psihica.