Noțiuni generale
Rodeo este un sport tradițional în Chile. A fost declarat sport național în 1962. De atunci a prosperat, în special în zonele mai rurale ale țării. Rodeo chilian este diferit de rodeo găsit în America de Nord. În rodeul chilian, o echipă (numită colera) formată din doi călăreți (numiți Huasos) și doi cai plimbă ture în jurul unei arene încercând să oprească un vițel, fixându-l împotriva pernelor mari. Punctele se câștigă de fiecare dată când virajul este condus corespunzător în jurul coralului, cu deduceri pentru defecte. Rodeo-urile se desfășoară într-un coral în formă de semilună numit medialuna.
Sportul, în forma sa modernă, este strict reglementat. Caii chilieni sunt folosiți exclusiv, iar călăreții trebuie să poarte haine tradiționale huaso. Rancagua găzduiește anual Campeonato Nacional de Rodeo, campionatul național de rodeo. Cel mai mare călăreț din istoria sportului este considerat Ramón Cardemil, care a obținut titlul național de șapte ori; ultimii campioni au fost Juan Carlos Loaiza și Eduardo Tamayo.
Sportul a devenit atât de popular încât, în 2004, mai mulți spectatori au participat la evenimente de rodeo decât la meciurile de fotbal profesionist.
Istoric
Nașterea rodeului chilian este plasată în secolul al XVI-lea în timpul guvernării García Hurtado de Mendoza. La vremea respectivă, bovinele din Chile nu erau bine identificate și nu era neobișnuit ca animalele să se piardă. Pentru a preveni pierderea, guvernatorul Hurtado a proclamat că, la Santiago, în fiecare 24 și 25 iulie, pomenirea Sfântului Iacob - hramul orașului -, vitele vor fi adunate în Plaza de Armas de Santiago pentru a fi marcate și selectate. În anii următori, această rundă a devenit obligatorie, dar data evenimentului s-a schimbat la 7 octombrie, ziua Sfântului Marcu. Deși scopul adunării a rămas același, călăreții deveniseră extrem de bine instruiți cu munca constantă de a transfera vite la diferitele curți.
Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, rodeul începe să fie reglementat și se practică pe o pistă dreptunghiulară lungă de 75 de metri. Călăreții scoteau vitele de pe curte și pe pista principală, își arătau abilitățile de a separa un singur vițel și de a-l ghida fără ajutorul altor călăreți. Toată această activitate a fost reglementată și cei mai talentați călăreți vor primi onoruri și premii.
În anul 1860, pista de tip medialuna devine forma de pistă dominantă cu un apiñadero și două quinchas, unde călăreții trebuie să oprească vitele. Medialuna, în acest moment, are o rază de 20 până la 25 de metri.
Standardizare și reglementare
În timpul guvernării generalului Carlos Ibîñez del Campo, în 1927, a fost adoptată o lege care reglementează „cursele de vite”, plasând rodeul chilian sub supravegherea armatei chiliene. Rodeo a devenit, prin lege, un sport național la 10 ianuarie 1962 prin decretul nr. 269 al Consiliului Național al Sportului și al Comitetului Olimpic Chilian. Începând cu 22 mai 1961, sportul este reglementat de Federația Rodeo Chilian. În 1986, este înființată Federația Națională a Cluburilor Rodeos și Huaso din Chile (Federación Nacional de Rodeos y Clubes de Huasos de Chile) pentru a reglementa, într-o anumită măsură, „rodeoii de muncă” (turnee de rodeo nerecunoscute de Comitetul Olimpic) . În 1949, primul Campionat Național de Rodeo are loc în orașul Rancagua și primul campion a fost echipa compusă din Ernesto Santos și José Gutiérrez.
Scop și regulament Rodeo-ul chilian este un eveniment de echipă asociat, prin care membrii echipei trebuie să ia rânduri între pozițiile de conducere și fixarea. Obiectivul sportului este de a demonstra controlul în direcția unei direcții către o secțiune dată de pe peretele arenei cu jumătate de lună (numită „medialuna” în spaniolă), unde o parte a părții laterale a anatomiei bovinei este împinsă de pieptul fixării calul până când brațul este fixat pe o pernă căptușită care definește zona de fixare.
Rodeo chilian este un eveniment judecat care stabilește un scor care este alcătuit din puncte câștigate, minus puncte deduse pentru greșeli. Punctele pozitive sunt determinate de un punct care este acordat tuturor echipelor împerecheate care conduc virajul corect în jurul stiloului Holding. Într-o cursă dată cu un viraj, echipa asociată va avea patru acțiuni care încep întotdeauna cu o acțiune pe dreapta și apoi alternează cu acțiuni pe stânga. Primele trei unități se pot termina în știfturi marcate, care variază între 2-4 puncte, în funcție de cât de îndepărtat a avut loc știftul de pe anatomia brațului. Cea de-a patra unitate nu primește puncte pozitive, deoarece este pur și simplu o unitate cu mâna stângă pentru a ieși din arenă, dar se pot atribui puncte de penalizare dacă există o pierdere a controlului virajului. Deoarece există un punct posibil câștigat în stiloul de susținere și trei unități care teoretic ar putea obține maximum patru puncte fiecare, cel mai mare scor posibil într-o cursă este de 13 puncte și acest lucru este foarte rar văzut.
Direcția este primită în interiorul unui stilou de susținere în formă de ochi (cunoscut sub numele de „apiñadero”) care la un capăt are o poartă care permite unui direcționar să iasă dintr-un jgheab de alimentare. Odată ce echipa de cai și călăreți împerecheați (cunoscuți sub numele de „colera”) primește virajul care iese din jgheab, ei conduc bovinele de două ori și jumătate în jurul perimetrului curții de exploatație și la finalizarea acesteia poarta stiloului de susținere care se află la capătul opus al jgheabului de alimentare este deschisă astfel încât unitatea să poată continua în câmpul principal al arenei
https://en.wikipedia.org/wiki/Chilean_rodeo
https://www.oipa.org/international/chilean-rodeos-mistreatment/
https://chiletoday.cl/chilean-rodeo-national-sport-and-national-conflict/
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
