Datorită particularităţilor de vârstă (volumul mare al inimii şi o greutate corporală mică), şcolarul mic poate efectua, în cazul unai dozări corecte, un efort apreciabil de rezistenţă.
Manfred Reiss, aplicând formula „aleargă cât poţi”, a arătat posibilitatea de rezistenţă a copiilor în alergare continuă: băieţii şi fetele de 6-7 ani – 7 minute; băieţii şi fetele de 8-9 ani – 10 minute; băieţii de 10-11 ani – 15 minute, iar fetele de 10-11 ani – 12 minute.
Referitor la rezistenţa în regim de durată, Markasian afirmă că cea mai mare creştere apare între 5-8 ani. Între 7-10 ani, elevii pot efectua un efort continuu între 2-5 minute.
Capacitatea de rezistenţă cardio-vasculară este în creştere gradată, marcînd o uşoară superioritate a băieţilor faţă de fete (Astrand, Hettinger, Rutenfranz).
Rezistenţa statică, în special a muşchilor extensori ai coloanei vertebrale, este relativ mică. Puterea de lucru care poate fi constantă şi maximă timp de 3 minute la copiii de 9 ani, constituie numai 40% din capacitata adulţilor (Iacovlev).
Begtsson, prin cercetări ştiinţifice, a arătat că la un copil de 7-9 ani capacitatea de efort este cam 28% din cea a adultului şi 50% din cea a unui copil de 13-14 ani.
Oboseala se instalează rapid (datorită inhibiţei de protecţie) în cazul efectuării unor statice de lungă durată. În dezvoltarea rezistenţei la această vârstă trebuie sa ţinem seama de posibilităţile organismului elevilor şi să respecte o dozare corectă şi progresivă a efortului.
Dezvoltarea Forţei
La elevii din ciclul primar
Forţa este una din calităţile motrice mult solicitate în activitatea fizică. Ea stă la baza celor mai simple deprinderi şi importanţa ei creşte în raport direct cu scopul urmărit în procesul de formare şi perfecţionare a deprinderilor motrice de baza sau a acelor specifice diferitelor ramuri de sport.
Forţa este capacitatea aparatului neuromuscular de a învinge o rezistenţă prin mişcare pe baza contracţiei musculare. Calitatea forţei sporeşte relativ repede, dar lipsa de preocupare pentru dezvoltare şi menţinerea ei duce în scurt timp la scăderea parametrilor obţinuţi în procesul de pregătire. Dezvoltarea forţei poate începe chiar de la vârsta de 10 ani, dacă manifestăm grija deosebită în ceea ce priveşte gradarea exerciţiilor. Pentru elevii din clasele mai mici în procesul de dezvoltare a forţei se recomandă să se folosească exerciţii de căţărare şi tracţiune prin care se învinge greutatea propriului corp, treptat introducându-se lucrul cu obiecte de diferite mărimi, precum şi exerciţii cu partener.
Capacitatea de forţă, mai ales la nivelul claselor I şi a II-a, un este prea mare. Ea este condiţionată de masa musculară, capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia), calitatea organelor de sprijin şi ligamentare, precum şi de întregul complex de modificări structurale, chimice şi funcţionale care însoţesc creşterea musculaturii.
De la 7-8 ani creşte moderat forţa tuturor grupelor musculare şi în special a extensorilor membrelor inferioare, flexorilor plantari şi redresorilor trunchiului. La nivelul membrelor superioare constatăm o situaţie inversă: forţa flexorilor este mai mare decât a extensorilor.
Privind forţa absolută a mâinii (determinată prin dinamometrie), curbele valorilor medii demonstrează o creştere neînsemnată la băieţii de 9-10 ani şi fetele de 8-9 ani, diferenţele dintre băieţi şi fete fiind nesemnificative.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
