Igiena în educația fizică

Capitolul I. Introducere. Igiena- definitie, sarcini, scopuri

I.1 Introducere

Igiena educatiei fizice si sportului este o subramura a igienei generale avand ca obiect de studiu si cercetare promovarea sanatatii celor ce practica exercitiul fizic.

Igiena educatiei fizice si sportului este o disciplina care concura la marile rezultate si performante ocupandu-se de sanatatea sportivului, de locul unde se desfasoara si cum are loc antrenamentul, de prevenirea elementelor de supraantrenament si supraincordare, de elementele de autocontrol.

I.2 Igiena – definitie, sarcini, scopuri

Cuvantul „igiena” deriva de la „Hygeia”, care reprezinta in mitologia greaca zeita sanatatii.

Igiena este una dintre cele mai vechi ramuri ale medicinii care isi propune ca scop prevenirea imbolnavirilor si mentinerea sanatatii omului.

Igiena se ocupa cu studiul factorilor de mediu asupra starii de sanatate a populatiei, a consecintelor sanitare si ecologice in urma actiunilor omului asupra factorilor de mediu, modul si posibilitatea de adaptare a omului la mediul in care traieste.

Dupa O.M.S. (Organizatia Mondiala a Sanatatii), sanatatea este definita ca o bunastare fizica, psihica si sociala a oamenilor.

Igiena educatiei fizice si sportului este o subramura a igienei generale avand ca obiect de studiu si cercetare promovarea sanatatii celor ce practica exercitiul fizic.

Pentru a mentine starea de sanatate si a putea preveni imbolnavirile trebuie avuta in vedere aplicarea masurilor profilactice:

- primare, au ca scop mentinerea starii de sanatate si prevenirea imbolnavirilor oamenilor sanatosi; se pot realiza prin: educatie sanitara, cunoasterea factorilor sanogeni, elaborarea unor masuri igienice;

- secundare, se incearca depistarea bolilor, scurtarea duratei imbolnavirilor, prescrierea unor regimuri igienice de viata si a dietei alimentare in covalescenta.

Masurile luate in aplicarea practica a regulilor igienice se numesc masuri sanitare si urmaresc prevenirea imbolnavirilor, accidentarilor, marirea capacitatii de efort fizic. Aplicarea acestor masuri sanitare trebuie sa fie realizata de toti cei care participa la realizarea performantelor: sportivi, antrenori, medici.

Atingerea scopurilor propuse este posibila prin:

1. analizarea principalelor efecte ce au loc in organism dupa practicarea exercitiilor fizice corelate cu factorii de mediu: calirea organismului;

2. folosirea mediului in cresterea starii de sanatate si a capacitatii de efort ceea ce reprezinta igiena activitatii scolare, extrascolare, igiena sportului de masa;

3. dirijarea stiintifica a alimentatiei sportivului in functie de etapele de pregatire sau de fazele de refacere.

Metodele de care dispune igiena educatiei fizice pentru studierea problemelor specifice sunt urmatoarele:

1. metoda statistica care consta in studierea indicilor de sanatate a sportivilor (ex. dezvoltarea fizica, viteza de reactie) si a conditiilor de desfasurare a activitatii;

2. metoda experimentala care ajuta la aprecierea calitatativa si cantitativa a influentei exercitate de diferite activitati sportive si de mediul ambiant asupra starii de sanatate, a randamentului sportiv;

3. monografia sanitara prin care sunt culese date si observatii privind amenajarea de baze sportive, alimentatia in diferite ramuri sportive.

Studierea igienei educatiei fizice si sportului se impune mai ales prin modificarile survenite in modul de viata: prepararea incorecta a alimentelor; modificarea climei; existenta substantelor medicamentoase stimulante-doping.

Problema obtinerii de performante trebuie privita si in contextul influentei factorilor genetici, de mediu si a celor sociali.