Elemente statice din gimnastica acrobatică

Sfoara – element valoare A

1. Descrierea tehnica

Sfoara este pozitia in care picioarele, mult departate, formeaza o linie dreapta. Ea poate fi executata cu sau fara reazam pe sol. (A. Stroescu, 1968)

Sfoara este un element de mare mobilitate a articulatiei coxo-femurale si se executa in felul urmator: din fandare se trece progresiv in sfoara in plan sagital, eventual cu ajutorul mainilor care se aseaza pe sol pentru a preveni o intindere a musculaturii si a ligamentelor solicitate. Linia umerilor trebuie sa fie perpendiculara cu planul sagital. Se considera ca elementul este corect executat atunci cand deschiderea este de 180° fara a tensiona prea tare musculatura. Bratele pot lua pozitii simetruce sau asimetrice. (Emilia F. Grosu, 2005)

2. Metodica invatarii

Stand langa scara fixa, apucat de o sipca: balansarea piciorului preferat inainte si inapoi cat mai amplu.

Acelasi exercitiu cu celalalt picior.

Stand cu spatele la scara fixa: ridicarea unui picior cat mai sus pentru intindere pasiva, cu ajutorul unui partener.

Aclasi exercitiu cu celalalt picior. Sfoara cu arcuire.

Sfoara cu intindere pasiva, cu apasare progresiva pe umeri de catre partener. Includerea procedeului intr-o combinatie simpla.

a b c d e

a. Sfoara inainte: departare picioarelor se face in plan antero-posterior;

b. Sfoara laterala: departarea picioarelor se face in plam lateral

c. Sfoara verticala cu trunchiul drept;

d. Sfoara verticala cu trunchiul indoit

e. Stand pe maini, sfoara.

3. Greseli de executie

Orientarea gresita a picioarelor, nerespectarea planului; rasucirea trunchiului spre piciorul din fata; orientarea gresita a varfurilor picioarelor.

Podul – element valoare A

1. Descrierea tehnica

Podul este un procedeu specific incepatorilor si solicita in mod deosebit coloana vertebrala, musculatura anterioara a trunchiului, precum si articulatia scapulo-humerala. Exetensia pronuntata a intregului corp se datoreste in special mobilitatii coloanei la nivelul regiunii lombare. Din stand cu picioarele departate sau apropiate, cu bratele sus, se accentueaza extensia corpului, proiectand bazinul inainte si capul pe spate. Bratele se mentin intinse, iar palmele se aseaza cat mai aproape de picioare. Podul se executa cu atat mai corect cu cat bazinul si pieptul sunt proiectate mai mult in sus, iar distanta dintre talpi si maini este mai mica, cu picioarele intinse.

2. Metodica invatarii

- Extensii la nivelul umerilor, cu ajutorul unui partener;

- Stand departat: extensii pronuntate, cu ajutor la antebrate;

- Podul cu ajutor, cu asazarea palmelor pe un plan mai inalt;

- Din sezand cu spatele la scara fixa, ridicare in stand prin impingerea bazinului inainte (fig. de mai jos a)

- Din stand departat cu spatele la scara fixa: coborare in extensie prin apucarea succesiva a sipcilor (fig. de mai jos b)

a b

3. Ajutorul si asigurarea

Se acorda din lateral, cu o mana la bratul apropiat si cu a doua la omoplati. Este contraindicat ajutorul pentru ridicare la nivelul regiunii lombare.

4. Greseli de executie

Arcuire insuficienta la nivelul coloanei vertebrale si deschiderea insuficienta la nivelul articulatiilor scapulo-humerale; pregatire metodica insuficienta, ceea ce determina contactul dur cu solul, in momentul asezarii palmelor; inceperea executiei cu pozitia gresita a bratelor; lipsa extensiei capului, executantul neurmarind cu privirea asezarea corecta a palmelor pe sol.

Cumpana – element valoare A