Activități motrice de tip liber - excursie școlara

I. EXCURSIE ÎN JUDEȚUL NEAMȚ

 Rolul activităților extrașcolare în dezvoltarea capacității de socializare

Activitățile extrașcolare organizate în scopul lărgirii orizontului de cunoaștere al copiilor oferă acestora posibilitatea de a aplica și verifica în pratică, prin diverse modalități, cunoștințele dobândite, de a stabili noi corelații între cunoștințele însușite din diverse domenii ale cunoașterii, facilitează înțelegerea.

Îmbogățirea și temeinicia cunoștințelor se realizează atât prin contactul elevului cu cartea, cât și în cadrul efectuării unor experiențe, în natură, unde acesta își poate exprima liber ideile și opiniile fără să fie îngrădit de cadrul formal al școlii.

Prin activitățile extrașcolare se urmărește formarea intereselor de cunoaștere, a motivației sociale a cunoașterii, a socializării copilului cu ceilalți și integrării în grupul de elevi. Organizarea unor jocuri sau competiții care se bazează pe cunoștințele elevilor asimilate în procesul instructiv-educativ, le stimulează dorința de a-și însuși cât mai multe cunoștințe, din surse cât mai variate.

În sistemul de învățământ românesc, cadrul activității educative extrașcolare constituie spațiul capabil de a răspunde provocărilor societății actuale, în sensul că aceste activități permit o continuă actualizare a conținutului învățării și a metodelor didactice centrate pe elev, precum și o monitorizare și evaluare a rezultatelor învățării. Totodată, particularitățile specifice facilitează implementarea noii abordări didactice prin care elevul devine sursă, lider de opinie, deci participant activ.

Pentru a stimula dezvoltarea cognitivă, spirituală, interpersonală și socială, activitatea educativă extrașcolară are nevoie de adaptare la cerințele individuale, ale tuturor copiilor, la interesele de cunoaștere și la potențialul lor. Contextele create de diversele modalități de concretizare a acestui tip de activitate: proiecte, aplicații tematice, abordare interdisciplinară.

Elevii doresc să facă excursii, drumeții, să ia parte la jocuri de mișcare, muzicale, să vizioneze piese de teatru, spectacole pentru copii. Motivația preferințelor copiilor pentru aceste forme de activitate are la bază plăcerea, bucuria pe care ei le trăiesc în cadrul lor, satisfacerea nevoii de a ști, de a interacționa și de a se afirma în colectiv.

Activitățile propuse elevilor în scopul sporirii gradului de implicare activă și creativă trebuie să asigure: stimularea gândirii productive, a gândirii critice, libertatea de exprimare a cunoștințelor, gândurilor. Prin activităție extrașcolare se promovează învățarea prin cooperare, elevii interacționează între ei, iar această formă de învățare se bazează pe sprijin reciproc.

Preocuparea profesorului este aceea de a-i face pe elevi să treacă treptat de la o motivație exterioară (recompensa, mulțumirea părinților, aprecierea colectivului, etc) la o motivație superioară, de a-i determina să înțeleagă că, participând la activitățile

4

extrașcolare, pot dobândi cunoștințele necesare, utile pregătirii lor pentru muncă și viață. De asemenea, profesorul se va ocupa de formarea unui regim adecvat de muncă intelectuală a școlarului mic, care să le permită formarea, încă de la acestă vârstă, a deprinderilor de studiu sistematic și temeinic, de a alterna munca de învățare cu recreerea.

 Importanța excursiei școlare în dezvoltarea cognitivă și afectivă a copilului

Un mijloc didactic important în raport cu dezvoltarea cognitivă și afectivă a copilului ce-i oferă acestuia oportunitatea de a observa, de a cerceta, de a cunoaște în mod direct o mare varietate de aspecte din mediul natural este excursia. Aceasta înlesnește educarea și dezvoltarea simțului estetic, stârnește dragostea pentru natură și respectul pentru frumusețile ei, stimulează curiozitatea și spiritul de echipă al copiilor, aceștia păstrând în memorie unele momente ce pot fi de neuitat pentru ei pentru tot restul vieții.

Excursia didactică are ca scop:

dezvoltarea spiritului de observație, formarea unor deprinderi (de orientare pe teren, schițarea unor peisaje simple, alcătuirea unor scheme/desene);

formarea deprinderii de a utiliza instrumente necesare cercetării terenului (busola);

formarea deprinderii de a face scurte însemnări pe parcursul excursiei;

formarea deprinderilor de a colecta, ambala și transporta materialul adunat în excursie;

formarea deprinderilor de a imortaliza pe peliculă imagini semnificative din punct de vedere geografic, istoric;

lărgirea orizontului didactic, realizând legătura dintre teorie si practică.

Etapele de care trebuie să ținem seama în organizarea/desfășurarea excursiilor sunt:

proiectarea excursiei (stabilirea traseului, stabilirea opririlor și a locurilor de cazare, stabilirea obiectivelor, obținerea aprobărilor necesare);

pregătirea teoretică și tehnică (pentru profesor: studierea hărții în vederea identificării obiectivelor pe teren, eventual deplasarea la fața locului; pentru elevi: cunoașterea planului, repartizarea sarcinilor individuale sau de grup, formarea grupelor de lucru, stabilirea echipamentului);

desfășurarea excursiei;

evaluarea excursiei (la întoarcere fiecare grupă își definitivează materialul cules, îl prezintă în fața colegilor și se face evaluarea; se pot organiza expoziții).

„ Costea, O.,(coord), Educa.ie nonformal. .i informal.: realit..i .i perspectie in .coala romaneasc., Editura Didactic. .i pedagogic., 2009, Bucure.ti;

„ S.ftoiu D., Rolul .i locul activit..ilor extra.colare in dezvoltarea .colarului mic, Editura Irco Script, 2011, Drobeta Turnu Severin

„ Apostol, M., Educa.ie ecologic. prin activit..i nonformale, Editura Studis, 2013, Ia.i;

„ Dr.ghinescu, D., Socializare .i cooperare in activit..ile .colare .i extra.colare, Editura Irco Script, 2006, Drobeta-Turnu-Severin;

„ Ionescu, D., Popescu, R., Activit..i extra.colare in ruralul romanesc, Editura Universitar., 2011, Bucure.ti;