Uniunea Economică și Monetară - abordare evolutivă

1. Uniunea Europeana. Scurt istoric

In decursul istorie au existat diferite tentative de unificare teritoriala a Europei dupa modelul Imperiului Roman sub diferite imperii care au incercat sa se impuna prin forta militara. Toate aceste tentative de unificare fortata au esuat iar dupa cel de al II lea Razboi Mondial a aparut si perspectiva unei unificari pasnice a Europei. Primii pasi spre creearea unei uniuni au fost facuti la inceputul anilor ’50 prin declaratia ministrului francez de externe Robert Schuman.

Astfel la 9 mai 1950 Robert Schuman, a prezentat un plan pus la punct împreună cu Jean Monnet, pe atunci comisar al planului de modernizare a Frantei de după război. "Declaratia Schuman" a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea, la Paris, de către sase tări fondatoare (Franta, R. F. Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg) a "Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Otelului" (CECO), care a intrat în vigoare la 23 iulie 1952.

Primele succese ale CECO precum si avantajele pe care le-ar fi presupus continuarea operei de unificare europeană au determinat ministrii de externe ai celor sase tări fondatoare să opteze pentru continuarea procesului de integrare în domeniul economic, unde pasiunile nationale erau mai putin intense si deci sansele de găsire a unui teren de interese comune erau mai mari. Conferinta de la Messina, din 1955, a încredintat unei comisii prezidate de ministrul belgian de externe Paul Henry Spaak sarcina studierii posibilitătii unei integrări progresive în acest domeniu. Raportul prezentat de acesta în 1956 a servit drept bază de negociere a Tratatului Comunitătii Europene a Energiei Atomice (CEEA) si Tratatului Comunitătii Economice Europene (CEE). Semnate în martie 1956 de către cele sase state membre ale CECO, aceste tratate au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

În timp, tratatelor initiale ale Comunitătilor Europene le-au fost aduse modificari prin:

- Tratatul de la Bruxelles (1965)

- Actul Unic European (1987)

- Tratatul de la Maastricht (1992)

- Tratatul de la Amsterdam (1997)

- Tratatul de la Nisa (2000)

Prin intrarea în vigoare, la 1 noiembrie 1993, a Tratatului de la Maastricht au fost schimbate si o serie de denumiri. Astfel, în loc de "Comunitatea Europeană" se foloseste tot mai frecvent termenul de "Uniune Europeană" (UE), însă nu trebuie uitat că, în mod concret, Comunitatea Europeană continuă să existe ca parte esentială a Uniunii Europene, fiind de altfel singura complet integrată, deoarece PESC si JAI au încă la bază cooperarea interguvernamentală, cu toate că Tratatul de la Amsterdam transferă o serie de competente si în aceste domenii de la nivel national la nivel comunitar. În acelasi context, printr-o decizie a sa din 8 noiembrie 1993, "Consiliul CE" devine "Consiliul UE", fiind desemnat astfel în special în continutul actelor adoptate în domeniile PESC si JAI. În ceea ce priveste Comisia CE, aceasta a devenit "Comisia Europeană".

Comunitatea Europeană a reprezentat permanent un pol de atractie pentru celelalte state europene. In cei peste 50 ani de existenta ai UE au fost sapte valuri de aderare:

- 1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie

- 1981: Grecia

- 1986: Spania si Portugalia

- 1995: Austria, Finlanda si Suedia

- 2004: Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania, Estonia, Malta si Cipru

- 2007: Romania si Bulgaria

Uniunea Europeană numara astăzi 27 membri, însă negocierile de aderare a Turciei, Croatiei etc constituie inca un punct de discutie pe agenda Consiliului European.

Simboluri eurpene:

Drapelul european este albastru, cu 12 stele. A fost adoptat iniţial de către Consiliul Europei, în 1955, si a devenit drapelul oficial al Comunităţii Europene în mai, 1986. Numărul stelelor nu are legătură cu numărul statelor membre; ele formează un cerc si sunt dispuse precum orele pe cadranul unui ceas, simbolizând plenitudinea si perfecţiunea.

Imnul european, adoptat în iunie 1985 de către Consiliul european de la Milano, este „Oda bucuriei”, preludiul celei de-a patra părţi a Simfoniei a IX-a de Beethoven.

Moneda unică europeană – Euro – a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 si a început să fie distribuită, în bancnote si monede, în toate statele membre UE, începând cu 1 ianuarie 2002. Sigla monedei este litera inspirată din litera grecească epsilon si de prima literă a cuvântului Europa, iar cele două linii paralele simbolizează stabilitatea.

2. Uniunea Economica si Monetara

In demersul extrem de greu de a realiza o Europa unita, Uniunea Economica si Monetara este penultimul pas inaintea uniunii depline, uniunea politica, dar spre deosebire de aceasta, care pare astazi aproape imposibila, UEM este partial realizata si poate continua cu brio.

Integrarea europeană, a unei economii naţionale, presupune, cu necesitate şi integrarea sa în uniunea monetară, moneda unică europeană fiind doar una dintre componentele viitorului pachet de instrumente ce vor fi utilizate, la scara Uniunii, pentru asigurarea echilibrului macroeconomic.

Fenomenul globalizării economice şi implicit al pieţelor şi mecanismelor financiare a adus, pe lângă multe avantaje, şi anumite disfuncţionalităţi în cadrul pieţelor financiare, cum ar fi:

– amplificarea mişcărilor speculative de capitaluri şi creşterea volatilităţii acestor mişcări;

– apariţia şi manifestarea unor crize financiare şi bancare interne, regionale şi internaţionale, cu profunde implicaţii economice şi sociale.

La Conferinţa de la Haga din 1969, statele membre au aprobat iniţierea unor măsuri pentru constituirea unei uniuni economice şi monetare. Măsurile propuse au dat conţinut