Subproducția - subcontractarea

Capitolul I Definirea fenomenului de subcontractare/subproductie

In literatura de specialitate exista mai multe definitii ale fenomenului de subcontractare/subproductie, care sunt termene relativ mai vechi, dar ca o definitie mai noua pentru acest fenomen poate fi outsourcing-ul, care mai des se intalneste in literature de specialitate de limba engleza sau un termen relativ mai nou in limba romana- externalizare. In urma studierii literaturei de specialitate, m-am intalnit cu un fenomen relativ asemanator al subproductiei -productia in lohn.

Subproductia cuprinde toate operatiile bazate pe relatii contractuale dintre o firma principala (ordanator) si una sau mai multe firme executante in temeiul carora subcontractantii fabrica, pe baza documentiei tehnologia ordanatorului, produse finite sau subansamble, componente, piese care sunt livrate contra cost ordanatorului, acesta asigurand si comercializarea (integrala sau partiala ) a produsului finit pe piata internationala, sub marca sa.

Din punct de vedere al ordanatorului, subcontractarea este o forma de realizare a productiei in varianta descentralizata; spre deosebire de productia integrata care presupune realizarea intregului volum de marfuri destinate pietii sau a tuturor componentelor produsului finit in cadrul aceleeasi firme, in cazul subcontractarii se transfera fabricarea unei parti din productie catre firme terte, care asigura sublimentarea ofertei de produse finite a ordanatorului sau procurarea a unor componente specializate. In subproductia internationala firma principala deplaseaza in strainatate o parte din capacitatea de productie substituind astfel relatia traditonala productie -export cu un raport mai complex: transfer de documentatie tehnica-import produse sau componente -productie -export.

Din punct de vedere al executantului subproductia se deosebeste atat de productia pentru export cit si de operatiile de reexport: productia subcontrac-tantului nu este destinata comercializarii libere pe piata, ci satisfacerii unei cereri specifice, cea a ordanatorului care preia integral sau partial productia realizata de executanti si are beneficiile si riscurile comercializarii pe piata ezterna. De oarece subcontractantii realizeaza un produs cu destinatie specifica, strict determinat din punct de vede tehnic si calitativ pentru necesitatile ordanatorului, ei pot intampina dificultati in desfacerea produsului direct pe piata.

Incadrarea subproductiei ca forma de cooperare industriala se justifica, atunci cand ea se caracterizeza prin conlucrarea reala a partilor si stransa interconditionare dintre obligatiile lor. Astfel, pe de o parte ordanatorul are sarcina de a pune la dispozitia partinerilor sai documentatia tehnica, know-how-ul si uneori si echipamentele, materiile prime si materialele necesare pentru fabricarea produsului subcontractat; el intocmeste un caiet de sarcini, insotit eventual de un prototip, prin care se stabilesc specificatiile tehnice, termele de lucru, termenele de livrare etc. Pe de alta parte, subcontractantul poate sa aiba ca sarcina fie realizarea unui produs finit ce va fi preluat de ordanator, fie fabricarea de piese, subansamble, etc. ,care urmeaza a fi preluate integral de ordanator si incluse in produsul sau finit, sau executarea de lucrari partial, prelucrarea mai avansata a unor semifabricate ale ordanatorului.

In general, se desting doua forme de baza ale subcontractarii: subproductia de capacitate si cea de specialitate. Subproductia de capacitate presupune fabricarea de catre subcontractanti a unor produse finite identice cu celea realizate de ordanator ,care preia productia executantului si o desface sub marca proprie, permitand eventual si subcontractantului sa comercializeze, pe o arie limitata si de regula sub aceias marca restul productiei. O varianta prezinta productia de comanda, situatie in care ordanatorul, care poate fi o firma producatoare sau comerciala, preia integral si comercializeaza exclusiv sub marca sa produsele realizate de subcontractant.