Studiu individual - economia turismului - organizarea și valorificarea spațiului turistic în Bucovina

ORGANIZAREA ŞI VALORIFICAREA SPAŢIULUI TURISTIC ÎN BUCOVINA

A - Consideraţii generale

Localizare geografică

Regiunea istorică Bucovina (germ. Buchenland, “tara de fagi”), devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austro-Ungar, cuprinde un teritoriu acoperind astăzi zona adiacentă oraşelor Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Siret şi Vicovu de Sus din România, precum şi Cernăuţi şi Storojineţ din Ucraina. Teritoriul istoric, precis delimitat, nu are legătură cu denominaţia generală “nordul Moldovei”

În această lucrare facem referire la ţinutul Bucovinei situat pe teritoriul României.

Bucovina este situată în partea de nord – est a României şi ocupă o suprafaţă de 8550 km2 (reprezentând 3,6% din teritoriul tarii) cuprinzând majoritatea teritoriului judeţului Suceava. Dimensiunea mare a ţinutului explică varietatea geologică, a peisajului, precum şi a resurselor naturale.

Sprijinit în partea de vest pe o coroana de munţi falnici, iar în partea de est de lunca largă şi joasă a Siretului, teritoriul Bucovinei are o deschidere de amfiteatru uriaş cu faţada largă de peste 100 km expusă spre est. Este intersectat de meridianele de 25 º si 26 º longitudine estică; paralele de 47 º şi 48 º latitudine nordică, încadreaza judeţul în afara limitelor sale.

Bucovina (partea românească) se învecinează la nord cu Republica Ucraina (frontiera de stat), la sud cu judetele Mureş, Harghita şi Neamţ, la vest cu judetele Maramureş şi Bistriţa-Năsăud, iar la est cu judeţele Botoşani şi Iaşi Relieful se caracterizează printr-o mare varietate şi bogăţie a formelor: munţi, depresiuni intramontane, dealuri, podişuri, câmpii, văi terasate, lunci.

Suprafaţa zonei se împarte pe formele de relief astfel:

* zona de munte 53%;

* zona de podiş 30%;

* zona de luncă 17%.

Locul şi rolul Bucovinei în sistemul turistic naţional şi internaţional

Potenţialul turistic al Bucovinei a constituit dintotdeauna un punct de atracţie atât pentru turiştii români cât şi pentru cei străini, ceea ce a dus la numeroase cercetări asupra turismului din această zonă. Acestea au încercat să surprindă nu numai importanţa economică ci şi varietatea şi unicitatea potenţialului turistic. Concluziile studiilor au evidenţiat faptul că turismul reprezintă o sursă inepuizabilă de venituri în măsura în care acest sector este administrat corespunzător. În consecinţă, în ultimii ani s-au conceput o serie de strategii menite să dezvolte şi să îmbunătăţească serviciile turistice. Deşi investiţiile au făcut ca nivelul serviciilor să crească simţitor, turismul sucevean a resimţit influenţa unor factori care nu au implicat creşterea numărului de turişti: infrastructura slab dezvoltată, nivel de trai scăzut, preţuri ridicate.

Bucovina deţine un patrimoniu turistic de invidiat. Este renumită pentru frumuseţea peisajelor sale, pentru tradiţii şi mai ales pentru mănăstirile sale pictate a căror valoare şi frumuseţe este cunoscută peste tot în lume, fiind înscrise în catalogul "Patrimoniul Universal Protejat" de către UNESCO. Aceste lăcaşuri reprezintă atracţia principală a Bucovinei, dar nu putem omite numeroasele activităţi artizanale ale zonei: pictarea icoanelor, încondeierea de ouă, meşteşugul lemnului, olărit, sculptură, ţesut, măşti populare; muzee istorice şi etnografice, cetăţi medievale, case memoriale, cadru natural propice relaxării.

Potenţialul variat al judeţului a impus măsuri de dotare şi organizare la nivelul cerinţelor turismului modern. Astfel pe traseele turistice şi în localităţile importante au fost amenajate hoteluri, moteluri, campinguri, hanuri, restaurante, cabane şi pensiuni.

B – Elemente de favorabilitate în apariţia şi dezvoltarea turismului în Bucovina

Cadrul natural

Raportat la marile unităţi geografice ale ţării, teritoriul Bucovinei se suprapune parţial Carpaţilor Orientali şi Podişului Sucevei. De la vest spre est, relieful înregistrează o scădere treptată în altitudine, tipurile de forme orientându-se în fâşii cu direcţie nord-sud şi în general paralele între ele.

Acest fenomen apare pregnant cu deosebire în regiunea montană. În ansamblu, teritoriul cuprinde două importante unităţi de relief:

1. regiunea montană;

2. regiunea de podiş.

Regiunea montană cuprinde masive, grupe de masive şi complexe de culmi separate între ele prin văi adânci sau arii depresionare. Zonele montane se caracterizează prin întinse păduri şi pajişti naturale, bogate resurse balneo-turistice, căile de comunicaţie şi aşezările umane cu caracter permanent, fiind foarte rare.

UNIVERSITATEA DANUBIUS - GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE