Rolul Uniunii Europene

Uniunea Europeana (UE) si-a inceput existenta la 1 noiembrie 1993 fiind noua denumire a Comunitatii Economice Europene(CEE) infiintata in anul 1957.

Gandirea promotoare a unei Europe unite este veche si a fost exprimata prin diverse idei. In secolul trecut, marele scriitor francez Victor Hugo(1802-1885) vorbea de ziua in care toate natiunile continentului se vor uni intr-o societate suprema si vor forma o fratie a Europei, fara a pierde caracteristicile remarcabile ale identitatii lor.

In 1951 a fost semnat ,,Tratatul de la Paris" intre Belgia, Franta, Republica Federata Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. Acest organism comun purta numele de ,,Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) sau cei 6".

In urmatoarele decenii se extinde prin aderarea in 1973 a Danemarcei, Irlandei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, constituindu-se astfel ,,cei 9". In ianuarie 1981 adera grecia, iar in ianuarie 1986 adera Spania si Portugalia devenind astfel ,,cei 12".

In ianuarie 1995 adera inca trei tari: Austria, Finlanda si Suedia, constituindu-se astfel ,,cei 15", actuala componenta a Uniunii Europene.

De la 1 ianuarie 1995, Uniunea Europeana are 15 membrii cu drepturi depline, respectiv: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlanda de Nord, Spania si Suedia.

Intre 1991 si 1993, Uniunea Europeana a semnat acorduri de asociere cu sase tari din Europa Centrala si de Est: Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Slovacia, Romania si Slovenia.

In prezent Uniunea Europeana are 27 tari:

1958- Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda

1973- Danemarca, Irlanda, Reagtul Unit

1981- Grecia

1986- Portugalia, Spania

1995- Austria, Finlanda, Suedia

2004- Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Rep. Ceha, Slovacia, Slovenia, Ungaria

2007- Bulgaria, Romania

State candidate: Republica Macedonia, Croatia si Turcia.

Promavandu-si valorile si interesele pe plan international, Uniunea Europeana este cea mai mare putere comerciala din lume si cel mai important furnizor de ajutor catre tarile in curs de dezvoltare. Prin tratatul de la Lisabona, Europa se va putea exprima cu mai multa fermitate in domeniul relatiilor sale externe.

Pentru a mentine libertatea, securitatea si prosperitatea pe tot continentul, Uniunea Europeana trebuie sa joace un rol cat mai activ pe scena mondiala. In contextul globalizarii, statele membre nu pot face fata singure unor provocari precum asigurarea rezervelor de energie, schimbarile climatice, dezvoltarea durabila, competitivitatea economica si terorismul. Uniunea Europeana, vazuta ca un intreg, este singura care poate oferii solutii la aceste probleme.

Tratatul de la Lisabona contine doua inovatii institutionale inportante, care vor avea impact semnificativ asupra actiunii externe a Uniunii: numirea unui presedinte ,,permanent" al Consiliului European, pentru un mandat de doi ani si jumatate cu posibilitate de reinoire, precum si a unui Inalt Reprezentant pentru afaceri externe si politica de securitate, care va fi vicepresedinte al Comisiei si care va avea misiunea de a asigura coerenta actiunilor externe ale Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona va oferii Uniunii Europene posibilitatea de a actiona mai eficient si mai coerent pe plan international. Imbinand diverse componente ale politicii externe respectiv diplomatia, securitatea, comertul, dezvoltarea, ajutorul umanitar si negocierile internationale, Europa va dobandii o pozitie mai ferma in relatiile cu tarile partenere si organizatiile din intreaga lume.

Definind rolul pe care Uniunea Europeana trebuie sa il joace in lume, Tratatul de la Lisabona abordeaza si problema politicii de securitate si de aparare comuna, admitand ca