Previzionarea Resurselor Naturale

Introducere

Viata si activitatea omului depind esential de factorii naturali, prin contributia carora se produc bunurile necesare nevoilor sale – individuale si sociale – si se asigura conservarea si refacerea energiei resurselor economice.

Din acest motiv, armonia din cadrul sistemului OM – NATURA – SOCIETATE, a inceput sa preocupe numerosi cercetatori – teoreticieni si practicieni – devenind subiectul a numeroase dezbateri, lucrari, studii.

Caracterul tot mai complex al vietii economico-sociale, precum si evolutiile contradictorii ale acesteia in conditii istorice date au condus la necesitatea folosirii unei game variate de activitati previzionale (in principal prognozarea, programarea si planificarea) si de instrumente previzionale corespunzatoare (prognoze, programe si planuri), toate acestea constituind tipologia previzionala.

Forma cea mai elementara de anticipare a viitorului o constituie prospectiva. Ea constituie o constructie intelectuala a unor viitori multipli posibili si verosimili, oferind o reprezentare logica, dar sumara, a evolutiei in perspectiva a unor fenomene si procese. Se obtine astfel o prima imagine, o prefigurare sugestiva a perspectivei, sugerand indeosebi ce se va intampla si mult mai putin cum si cat de ample vor fi aceste evolutii. De regula, studiile prospective pregatesc terenul pentru intocmirea de prognoze, dar pot oferi indicii importante si pentru alte categorii de previziuni.

Prognozarea este o alta forma de activitate previzionala prin care se anticipeaza evolutia probabila a fenomenelor si proceselor, sub forma unor variante, avand la baza urmatoarele elemente de conditionare: experienta anterioara, cerintele prezente si de durata, tendintele conturate si care vor fi prezente si in viitor, schimbarile previzibile ce vor avea loc, marja de risc provocata de evolutiile probabile si de factori imprevizibili, sugestiile oferite de studiile prospective.

Variantele de prognoza au menirea sa ofere solutii practice in prezent, in perspectiva unui orizont delimitat lucid, care sa fie relativ dezirabile sau cel putin acceptabile.

Programarea activitatii economice este tot o forma de activitate previzionala si consta, in esenta, in stabilirea unui itinerar ce conduce spre un obiectiv urmarit, prin structurarea componentelor actiunii si ierarhizarea prioritatilor.

Foarte frecvent se apeleaza la programarea matematica, operandu-se cu metode numerice de optimizare a unor functii-obiectiv ale caror variabile satisfac un sistem de relatii restrictive.

Alteori se apeleaza la programarea euristica, adica la folosirea unor reguli empirice care conduc la gasirea de solutii acceptabile. Adesea programarea euristica se bazeaza pe experienta unui competitor cu succese remarcabile, strategia acestuia fiind sursa de inspiratie si nu neaparat imaginea ce trebuie copiata.

Planificarea economica reprezinta, in general, activitatea previzibila cea mai complexa si mai activa, care se bucura de cea mai larga recunoastere in diferite tari ale lumii, desi continutul sau si metodele utilizate difera considerabil de la o tara la alta.

Totusi, ignorand diversele particularitati, a planifica inseamna a anticipa evolutia in perspectiva a unui sistem social-economic, cu o sfera mai mare sau mai mica de cuprindere, in vederea realizarii unor structuri coerente si eficiente, prin alocarea sau antrenarea mijloacelor corespunzatoare. Ea presupune deci o actiune deliberata, intreprinsa de factorii investiti cu competente in acesta materie.