Politică de distribuție

Cap.I:Politica de distriburie

1.Distributia.

In teorie si in practica economica se utilizeaza mai multe notiuni,carora li se confera aceeasi acceptiune si anume:miscarea marfurilor,comercializarea marfurilor,dar si distributia marfurilor,care este cea mai cuprinzatoare.

Distributia reprezinta o variabila strategica de a deosebi importanta pentru intreprindere.In conditiile actuale,a avea un produs “bun” nu mai este suficient.Satisfacerea consumatorului reclama prezenta produsului la locul,momentul si in forma dorita de acesta.

Aducerea produsului “in fata” consumatorului este realizata prin intermediul activitatii de distributie,care realizeaza legatura intre o productie din ce in ce mai concentrata si un consum din ce in ce mai fragmentat.

2.Rolul distributiei.

Rolul distributiei este acela de a asigura continuitatea deplasarii fluxului de produse de la producator catre consumator.Acest rol este indeplinit prin intermediul urmatoarelor activitati si procese:

• realizarea unei corelatii optime intre cerere si oferta,exercitand o influenta activa asupra productiei pe baza cunoasterii cererii consumatorului;

• deplasarea produsului la locul cererii prin organizarea nationala a fluxului fizic al marfurilor;

• asigurarea momentului opti al livrarii in raport cu cererea,ceea ce conduce la regularizarea miscarii marfurilor si atenuarea oscilatiilor sezoniere;

• realizarea minimului national de cheltuieli pentru punerea la dispozitia consumatorului a produsului dorit,cheltuieli pe care acestea le suporta.

3.Formele distributiei.

Distributia poate fi realizata in forma directa(fara intermediari sau nespecializata) si in forma cu intermediari(sau specializata).

Principalul avantaj al distributiei directe(fara intermediari) este acela ca permite vanzatorului sa controleze ansamblul procesului de marketing.

Distributia cu intermediari prezinta atat avantaje,cat si dezavantaje.Astfel,principalele avantaje ale distributiei cu intermediari sunt legate de costuri,acoperirea si oferta de servicii.

Principalul dezavantaj al ultilizarii intermediarilor se refera la pierderea controlului direct asuprea:

• activitatii legate de vanzare (selectia clientilor,publicitatea produsului etc.);

• stabilirea preturilor;

• livrarii;

• servici-ului etc.

Cap.II: Oferta de marfuri.

1.Oferta de marfuri.

Cererea de marfuri implica existenta ofertei de marfuri.Aceste doua categorii ale pietei se coreleaza reciproc.De altfel,sensul lor in cadrul pietei poate fi pe deplin lamurit numai considerandu-le parti ale unui tot organic.Pentru ca,in ultima analiza,fiecare dintre cele 2 categorii reprezinta ,in mod nemijlocit,propriul sau contrariu,deopotriva si cererea si oferta (cererea de marfuri este oferta de bani,in timp ce oferta de marfuri este cererea de bani).

2.Formele si structura ofertei de marfuri

De cele mai multe ori,notiunea de oferta este redusa la dimensiunile cantitative ale volumului de bunuri materiale care ajung pe piata sub forma de marfuri.Ea trebuie,insa extinsa si asupra procesului de miscare a acestor marfuri de la productie,la consum.

In dimensiunile ofertei distingem doua elemente principale:

• fondurile de marfuri angajate de comert de la productie intr-o anumita unitate de timp(sau oferta activa);

• stocurile existente in reteaua comerciala(sau oferta pasiva).

Oferta acticva si oferta pasiva nu sunt insa parti net separabile alea ofertei.

Oferta de marfuri are o structura foarte complexa.Ea este compusa dintr-un nomenclator foarte larg de produse:

• industriale si agricole;

• alimentare si nealmentare;

• produse de ”marca” si “anonime”

• de folosinta curenta,periodica si rara;

• produse noi si vechi etc.

In structura ofertei se cuprind aproximativ un milion de articole si sorturi.