Metode pentru stimularea creativității

Introducere

Obţinerea unor rezultate calitative superioare în activitatea economică şi socială impune utilizarea optimă a tuturor resurselor. Între acestea omul este: componenta hotărâtoare, calitatea lui influenţând decisiv rezultatele activităţii unităţilor economice.

Toate funcţiile conducerii se realizează prin oameni, succesul sau eşecul activităţii de conducere depinzând de însuşirea artei de a munci cu oamenii. Resursele umane întotdeauna se vor constitui într-un centru de interes pentru orice formă competitivă.

Parcurgem în prezent o etapă de dezvoltare a societăţii umane în care, un accent deosebit se pune pe găsirea unor soluţii cu un ridicat grad de noutate care imediat este însoţit de obţinerea unei eficiente maxime. Fiecare reuşită profesională, a specialistului tehnic din industrie, se bazează pe o idee creatoare, idee care, fie este o nouă aplicare a unei tehnologii, fie o modalitate de satisfacere a unor cerinţe recent identificate, sau a unor cerinţe mai vechi, dar printr-o nouă metodă fie că va conduce la fabricarea unui produs printr-o metodă diferită. Nici o întreprindere performantă nu omite din activitatea sa stimularea şi utilizarea mai târziu a unor asemenea “idei creatoare”.

O întreprindere creativă care va pune în practică ideile noi, inovative, va avea întotdeauna succes. Este de la sine înţeles faptul că nu putem planifica creativitatea într-o întreprindere, dar putem să o stimulăm. Este adevărat faptul că ideile apar în mod spontan, ca printr-o sclipire de inspiraţie provenită din cele mai nebănuite unghere ale creierului, unde gândirea pare a fi angajată conştient în rezolvarea unor probleme. Un manager creativ cunoaşte că în manifestarea sa, creativitatea poate fi obstrucţionată de bariere sau obstacole. Ca urmare, managerul trebuie să cunoască ce factori şi fenomene stimulează creativitatea angajaţilor săi.

Există zeci, chiar şi sute de metode şi tehnici de stimulare a creativităţii personalului. În management există numeroase tehnici, dintre care cele de stimulare a creativităţii personalului. Ele au apărut din necesitatea optimizării deciziilor de identificare a problemelor apărute şi vizează creşterea eficienţei managementului firmei.

Identificarea problemelor este văzută ca o activitate foarte importantă, iar definirea unei probleme depinde de modul în care au fost precizate obiectivele. Există tehnici specifice proiectate mai ales în scopul identificării, definirii şi redefinirii problemelor. Obiectivul primar al acestor tehnici constă în descoperirea unei perspective noi asupra unei probleme focale.

Există două tipuri de metode specifice: tehnici de definire şi tehnici analitice. Tehnicile de definire include metode ca “analiza limitelor”, “orientarea spre obiective”, metoda “şase slujitori cinstiţi” şi metoda “abstractizării progresive”.

Tehnicile analitice include metode ca “matricele care se pot descompune”, “analiza dimensională”, “tehnica de integrare-ieşire”, “căutarea aleatoare organizată” şi “sisteme relaţionale”.Cu ajutorul metodelor de mai sus pot fi generate noi puncte de vedere referitoare la o problemă, iar o problemă specifică se poate descompune în elementele sale, componente esenţiale. Definirea problemelor, obţinerea unor înţelegeri suplimentare şi evaluarea ideilor sunt doar o parte din sarcina de rezolvare a problemelor. Punerea ideilor în aplicare poate fi dificilă, mai ales atunci când apar obstacole care se opun introducerii lor, iar depăşirea acestor obstacole reprezintă etapa finală a procesului de soluţionare a problemelor.

Obstacolele în calea rezolvării problemelor include lipsa resurselor adecvate pentru punerea în aplicare a ideilor, rezistenţa la schimbare, riscurile percepute legate de punerea în aplicare a ideilor, curentele politice, lipsa cooperării în organizaţia sau un sentiment de neîncredere ş.a.

Pentru introducerea în mod sistematic şi planificat a ideilor a ideilor noi într-o structură organizatorică pot fi folosite în mod avantajos o mare varietate de instrumente şi tehnici ca: “reprezentarea consensului” – ajută participanţii să vizualizeze, să analizeze şi să organizeze ideile propuse, tot la această metodă se utilizează şi o reprezentate grafică.

O altă metodă utilă este “analiza problemelor potenţiale”. Această metodă pune accentul pe o abordare sistematică de anticipare a problemelor care pot sta în calea implementării unui proiect.

De asemenea, reţelele PERT şi graficele pentru planificarea cercetării sunt instrumente utile în sprijinirea implementării ideilor nou generate ce necesită o perioadă de timp.

În general în teoria şi practica managerială există peste 50 de tehnici de stimulare a creativităţii personalului.

Ele pot fi grupate în:

a) tehnici intuitive – brainstormingul, tehnica Little, tehnica ochiului proaspăt;

b) tehnici raţionale – concasajul ş.a.

c) tehnici analitice – analiza epistemologică, elementele constitutive, listele de control, etc.;

d) asociative forţate – lista, catalogul şi altele;

e) libere – matricea descoperirilor, sintetica etc.

La baza acestor tehnici, se află teoria asupra gândirii creatoare, care îşi fundamentează concepţiile pe câteva principii şi anume:

- fiecare factor într-o măsură oarecare aptitudinea de a crea;

- anumiţi factori psihologici şi sociali împiedică oamenii să utilizeze aceste metode;

- anumite metode de pregătire permit eliminarea obstacolelor psihologice şi utilizarea mai adecvată a capacităţii de a crea şi chiar amplificarea ei prin antrenamente corespunzătoare.

În ceea ce priveşte metodele ce se referă direct la antrenarea factorilor intelectuali, sunt de trei feluri:

- de abordare logică (metode de tip convergent);

- euristice (metode de tip divergent);

- imaginative.

Cunoscându-se ca etape principale ale creaţiei: pregătirea, incubaţia, iluminarea şi verificarea, se poate de menţionat că în primele două etape ale procesului pot fi utilizate metodele convergente, în timp ce, în ultimele etape pot fi folosite metodele imaginative şi divergente.

Datorită faptului că activitatea organizaţională este aproape întotdeauna o activitate desfăşurată în colectiv, în continuare se vor prezenta succint câteva metode şi tehnici destinate stimulării creativităţii de grupă ce par să domine mai des în cadrul întreprinderii.

Descrierea celor mai utilizate metode

1. Metoda brainstorming-ului.

Am amintit despre ea mai sus, si se utilizeaza in conditiile unei activitati de grup. Iata cum recurge: presupunem ca intr-o fabrica s-a ivit o problema dificila, si s-a hotarit convocarea grupului de brainstormig; se trimite cate o invitatie membrilor in care se specifica problema, ziua, ora si locul intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se sa faca parte din cele mai diverse profesiuni, deci, pe langa ingineri, vor fi un biolog, un zierist, un istoric, un agronom, un fizician s.a., asigurindu-se in acest fel, din capul jocului, o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar nu o analizeaza in mod special.In ziua stabilita vin, adunati in jurul unei mese, si dupa o luare de contact, incepe sedinta propriu-zisa, condusa de un mediator. De obicei , pe o tabla mare se scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului: „judecata critica este exclusa” ; „cat mai multe idei” ; „dati frau liber imaginatiei” si ultima: „combinarile si ameliorarile sint binevenite”.

UNIVERSITATEA ”HYPERION” DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTER “ LEADERSHIP ŞI MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE”