Locul Țărilor în Dezvoltare în Economia Mondială

Introducere

Una din caracteristicile economiei mondiale contemporane este faptul că majoritatea ţărilor lumii o formează cele cu economii în dezvoltare. În prezent ţările în dezvoltare se află în plin proces de transformare sistematică, parcurgînd drumul, mai lung sau mai scurt, care le separă de stadiul superior de dezvoltare a factorilor de producţie, de economie modernă, eficientă.

Rolul ţărilor în dezvoltare în economia mondială este deosebit de important deoarece populaţia acestor ţări alcătuieşte 75% din populaţia mondială, dintre care 70% este concentrată în China.

Scopul acestei teze este de a evidenţia cît mai bine situaţia ţărilor în dezvoltare şi mai ales situaţia economică a Chinei.Teza este structurată în două capitole prezentate într-o ordine graduală. Primul capitol poartă un caracter teoretic, el conţine informaţii despre caracteristicile ţărilor în dezvoltare, gruparea acestor ţări şi dependenţa lor faţă de exterior. În capitolul doi este prezentat un studiul de caz : China în contextul economiei mondiale şi aici este analizată evoluţia spectaculoasă a Chinei, precum şi strategiile şi perspectivele de dezvoltare a ei. Deasemenea în capitolul doi este descrisă relaţia Republicii Moldova cu China.

Teza presupune abordarea şi tratarea problemelor esenţiale ale ţărilor în dezvoltare.Cea mai importantă problemă fiind dependenţa faţă de exterior, în special datoria externă pe termen lung care continue să sporească. O strategie de dezvoltare trebuie să se bazeze pe propria experienţă, pe adaptarea experienţei generale la condiţiile concrete, particulare, ale fiecărei ţări.

Din 127 de ţări în dezvoltare, China reuşeşte, să-şi sporească continuu producţia, realizînd performanţe mondiale de invidiat în privinţa ritmurilor anuale de creştere.

Consumul industrial, creşterea veniturilor şi schimbarea tradiţiilor de consum fac din China motorul schimbării configuraţiei pieţei mondiale. În goana sa dupa resurse, ea trage dupa sine şi economiile regiunilor din care se aprovizionează .

Uluitoarea viteză a dezvoltării economice a Chinei dă semne că ar putea împinge sistemele naturale de susţinere ale Terrei dincolo de capacitatea limită a acestora.

Ca urmare a dezvoltari lor, ţările în curs de dezvoltare şi-au intensificat participarea la circuitul economic mondial, şi-au lărgit sfera relaţiilor cu celelalte state ale lumii.

Capitolul I

1.1.Ţările în dezvoltare.Caracteristici.

Ţările în dezvoltare sunt un mozaic uriaş. Alături de ţări foarte sărace se întâlnesc ţări mult mai bogate, care „râvnesc” la statutul de ţară dezvoltată. Deşi specialiştii nu sunt unanimi în a preciza care este, concret, componenţa acestui grup de ţări, ele sunt cele mai numeroase din punct de vedere al populaţiei (77% din populaţia globului), dar contribuie doar cu 15% din venitul mondial. Dincolo de o serie de trăsături comune ale acestor ţări (nivelul foarte scăzut al venitului pe locuitor, procentul foarte scăzut de angajare a forţei de muncă în industria prelucrătoare, productivitatea foarte scăzută în toate sectoarele, inclusiv în agricultură, exportul orientat în cea mai mare măsură pe produse primare) există şi o multitudine de diferenţe: unele sunt ţări foarte populate, altele nu; unele au o suprafaţă foarte mare, altele nu; cele mai multe au fost colonii,câteva nu; unele sunt democraţii, altele au regimuri totalitare, iar cele mai multe se situează undeva între aceste două limite; unele înregistrează creşteri rapide, altele nu. Toate aceste ţări se confruntă cu problema sărăciei, a şomajului, a asistenţei sanitare precare, dar pentru cele mai multe dintre ele aceste probleme, şi altele, sunt, însă, dramatice, iar acestea sunt considerate a fi cele mai sărace ţări ale lumii. Din acest punct de vedere, fenomenul subdezvoltării este privit prin excelenţă prin prisma caracteristicilor acestor din urmă ţări.