Internetul și Comerțul Electronic

Internetul este alcătuit dintr-un număr mare de reţele interconectate care au în comun utilizarea unor protocoale specifice. Transferul de informaţii(text, grafică, audio) se face folosind diverse legături între reţele şi diferite protocoale. Internetul mai reprezintă şi o reţea globala de calculatoare.

APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA INTERNET-ULUI

În ciuda faptului că este perceput ca o noţiune nouă, Internetul a apărut în Statele Unite în anul 1958 când Departamentul de apărare a fondat ARPA(Advanced Research Project Agency), o agenţie ale cărei cercetări se axau pe tehnologiile de reţea şi telecomunicaţii. Începând cu 1962 ARPA a devenit accesibil şi în sectorul civil, mai ales în mediul universitar.

Următorul stadiu ca importanţă în evoluţia internet-ului a fost reprezentat de crearea primei reţele(ARPANET) în 1969. Ea era formată din noduri plasate în 4 mari universităţi americane. Prima demonstraţie publica ARPANET a avut loc în 1972 la Conferinţă Internaţională de Calculatoare şi Telecomunicaţii, bucurându-se de un succes important.

CERN(Centrul European de Cercetări Nucleare) a introdus în 1983 standarde de comunicare datorită incompatibilităţii dintre diferitele sisteme de comunicare în reţea, tot ei au introdus şi conceptul WWW(World Wide Web) şi au pus la dispoziţia publicului primul browser, o interfaţă WWW pentru accesarea documentelor de pe server-e.

Explozia Web-ului a avut loc abia în 1993 când Marc Andreseen angajat al NCSA(National Center for Supercomputing Applications) a creat primul browser grafic, Mosaic şi l-a distribuit gratuit. Până la sfârşitul anului au apărut peste 500,000 de servere Web. În 1994 apare primul browser comercial Netscape, iar numărul serverelor Web ajunge la 1,500,000. tot în acelaşi an se creează de către Institutul de Tehnologie Massachussetts şi CERN Wide Web Organization cunoscută apoi sub numele de World Wide Web Consortium sau W3C, care astăzi coordonează dezvoltarea tehică şi standardele privind evoluţia Web-ului.

În anii 2000 dezvoltarea Internet-ului a depăşit toate aşteptările ajungându-se la existenţa a aproximativ 12 milioane de calculatoare conectate la el si peste 600 de milioane de utilizatori.

Internet-ul apare în România în 1993. totuşi primele studii privind reţelele de calculatoare au fost făcute în 1971, iar în 1975 au fost fabricate primele modemuri româneşti. În 1991 a fost aprobată finanţarea de la bugetul statului a unui proiect de conectare la subreţeaua EARN(European Academic Reserch Network) având primele noduri la Institutul de Fizică Atomică şi Universitatea „Politehnica” Bucureşti. Acestea au devenit funcţionale în 1992, iar în 1993 s-a înregistrat domeniul .ro şi a apărut primul operator comercial de Internet, SC EUNET SRL.

În România Interne-ul s-a impus greu mai ales din lipsa suportului material. La nivelul ţării noastre sunt aproximativ 4,2 calculatoare la mia de locuitori, un aspect pozitiv fiind faptul că in 2003 gradul de penetrare al internetului a atins 16%, înregistrându-se o creştere de 8 ori faţă de 1998.

Una din problemele Internet-ului o reprezintă pierderea monopolului lumii anglo-americane în utilizarea internetului ce implică crearea unor zone de Internet în limbi specifice ţărilor respective(chineză, suedeză, arabă, rusă etc.), a unor „Internet-uri zonale”. Se prefigurează astfel că Internet-ul „global” al viitorului va fi de fapt o reţea de Internet-uri formată din continente/ţări, regiuni, limbi, tehnologii de comunicare.

Mulţi specialişti considerând că Internetul şi tehnologiile sale vor conduce lumea spre o epocă a comunicatiilor şi nu una a informaţiilor, aşa cum se credea.

SERVICIILE INTERNET

Concomitent cu evoluţia Internet-ului, au apărut şi s-au dezvoltata servicii fundamentale, necesare funcţionării lui. Acestea au influenţat gradul de folosire şi extinderea Internet-ului. Un impact deosebit l-au avut următoarele servicii: serviciul de nume DNS(Domain Name System), serviciile WWW, de poştă electronică(e-mail), de transfer de fişiere(FTP-File Transfer Protocol), de ştiri(News)

- Serviciul de nume DNS

Principalul rol al sistemului DNS este transformarea sirectă, respectiv inversă, între adresa IP a unui calculator şi numele său simbolic. În mod normal, o interfaţă de reţea are atribuită o singură adresă IP, în timp ce serviciul DNS permite folosirea de pseudonime, putându-se astfel defini pentru un calculator un nume canonic şi o suită de pseudonime ale acestuia. Practica a demonstrat că este de dorit ca un calculator să aibă mai multe nume simbolice, mai ales dacă acelaşi calculator oferă mai multe servicii(FTP, Protocol, Web, News). De exemplu este mai uşor de gestionat numele serverului Web al Academiei de Studii Econimice Bucuerşti(www.ase.ro), decât adresa sa IP(82.208.184.12) şi este mai uşor folosirea numelor simbolice ftp.ase.ro pentru a identifica un server FTP, www.ase.ro pentru a identifica server-ul Web sau news.ase.ro pentru a identifica server-ul ştiri.