Integrarea economică regională și liberalizarea schimburilor comerciale

Astazi, fenomenul de integrare economica regionala a cunoscut un puternic avant si reprezinta un stadiu important in cadrul integrarii mondiale complexe, un rol cheie detinandu-l organizarea relatiilor comerciale prin dezvoltarea relatiilor comerciale pe baza regionala si multiplicarea blocurilor comerciale.

Fenomenul de regionalizare constituie una din trasaturile importante ale economiei internationale. Perioada postbelica s-a caracterizat printr-o tendinta pronuntata de proliferare a acordurilor de integrare regionala, care au generat aparitia unui sir de acronime: UE, MERCOSUR, ASEAN, AELS, NAFTA etc. Incepand cu anii 1960 tendinta de regionalizare cunoaste o amploare si o accelerare deosebita, data fiind constituirea zonelor regionale pe toate continentele: Piata Comuna a Americii Centrale (1960), Pactul andin (1969), Acordul de liber schimb intre Australia si Noua Zeelanda (1965), Comunitatea Economica a Statelor din Africa de Vest (1975) etc

In cadrul instituirii unei experiente de integrare, organizarea relatiilor comerciale exterioare reprezinta o prioritate. Constituirea acordurilor de integrare regionala, aprofundarea si extinderea lor teritoriala contribuie la cresterea economica prin realizarea economiilor de scara, prin instaurarea liberului schimb care ofera beneficii consumatorilor, stimuleaza concurenta, ce contribuie la diminuarea preturilor si favorizeaza inovatia. Printre principalele efecte ale integrarii economice regionale, aflate in stransa relatie cu schimburile comerciale desfasurate in cadrul teritoriului vizat, se numara crearea unei piete comune, apropierea treptata a politicilor economice a statelor membre, eliminarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative in comertul reciproc, libertate de miscare pentru bunuri, persoane, servicii si capital, instituirea unei politici comerciale comune fata de tarile terte, politici comune in domeniul agriculturii si transporturilor, concurenta nedistorsionata in cadrul pietei commune, coordonarea politicilor economice si rectificarea dezechilibrelor in balantele de plati si "aproximarea" (punerea de acord a legislatiei), care sa faca posibila functionarea pietei commune.

Blocurile comerciale au dovedit avantajul unor structuri mai bine pregatite in contextul evolutiilor economiei mondiale si mai flexibile pentru infruntarea noilor provocari economice in contextul globalizarii, punand un accent prioritar pe liberalizarea schimburilor mondiale. In cadrul lor, politica comerciala comuna este un punct de referinta strategic pentru organizarea schimburilor comerciale, desfasurandu-se pe trei coordonate: politica importului, politica exportului, incheierea acordurilor comerciale. Definita prin trecerea de la comertul intre diferite tari la o piata comuna si la intensificarea relatiilor comerciale dintre tarile membre, integrarea comerciala constituie unul din motoarele cresterii economice in cadrul tarilor membre unei uniuni regionale determinand metamorfoze profunde in cadrul economiei mondiale la nivel de organizare a pietelor interne, de functionare a sistemului institutional al tarilor participante la experienta de integrare. Procesul integrarii regionale aduce o deosebita contributie la crearea numeroaselor locuri de munca, la stimularea productiei si consumului, a cercetarii si revitalizarii sistemului bancar si de asigurari

In cadrul schimburilor comerciale, aspectul geografic joaca un rol important, deoarece o distanta mai mica intre doua tari accentueaza intensitatea schimbului dintre ele, prin urmare se poate aprecia ca schimburile intra-comunitare sunt o componenta esentiala si dominanta in comertul exterior al tarilor membre. Astfel, analizand schimburile comerciale intra-comunitare si extra-comunitare, principiul de liber schimb intra-regional poate fi apreciat ca factor primordial al integrarii regionale.

De asemenea, printr-o integrare economica regionala avansata si instituirea pietei unice este favorizata specializarea intra-industrie in cadrul spatiului comercial respectiv, ceea ce contribuie la accentuarea liberului schimb intra-ramural. La aceasta intensificare contribuie si moneda unica, indeosebi in tarile zonei euro. Asadar, schimburile intra-ramurale constituie un specific al comertului intra-regional si reprezinta o manifestare a diversificarii natiunilor la fiecare noua etapa de integrare economica.

Imboldul cel mai puternic care propulseaza integrarea regionala este interesul economic al fiecaruia dintre participanti, ceea ce presupune favorizarea cresterii economice la nivel regional si cresterea eficientei economice. Integrarea economica regionala este un proces care influenteaza si modifica schimburile comerciale internationale, favorizand liberul schimb, integrarea monetara fiind imposibila fara integrarea comerciala.