Informația

I. Introducere

Cuvântul informaţie - preluat din latină (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - este polisemantic, putând căpăta mai multe semnificaţii (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile şi contextele foarte variate în care este folosit. În afara înţelesurilor din limbajul comun, el are şi alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (ştiinţific sau tehnic) fie ca şi concept în cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor ştiinţe şi tehnologii al căror obiect de studiu este.

Termenul informaţie este legat şi de un proces informaţional (succesiunea acţiunilor prin care se informează) dar şi de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informaţii obţinute) precum şi de unele fenomene specifice (fenomenul informaţional, explozia informaţională, etc.). De asemenea informaţia a început să fie considerată ca factor ontologic primordial, ce stă, împreună cu materia şi energia la originea universului.

Nici una din definiţiile sau conceptele existente pentru informaţie nu sunt unanim acceptate, fapt ce produce confuzii, ambiguităţi, şi uneori chiar pierderi economice.

În ultimul timp, tot mai mulţi cercetători şi oameni de ştiinţă îşi pun întrebarea dacă este posibil de construit o teorie a informaţiei unică, general valabilă.

Pe de altă parte, datorită presiunii exercitate în principal de impasul în care au ajuns cercetările în unele domenii (ştiinţa cogniţiei, biologie, psihologie, robotică, inteligenţa artificială etc.), se remarcă tot mai multe încercări de a îmbina şi de a suprapune diversele semnificaţii şi interpretări într-un singur concept universal acceptat.

Se poate spune că elaborarea a unui concept unic al informaţiei se află cam în acelaşi stadiu în care se găsea elaborarea unui concept al energiei la mijlocul sec. XIX (deşi acest concept era cunoscut de câteva secole, oamenii de ştiinţă au început să înţeleagă cum poate fi convertită o formă de energie în alta şi să scrie ecuaţia acestor conversii numai prin anii '40).

Aparenta contradicţie între diferitele concepte ale informaţiei existente astăzi este cauzată de faptul că majoritatea acestora sunt elaborate pentru un anumit domeniu, şi, întotdeauna, pentru a fi definită, informaţia trebuie raportată la un sistem oarecare, propriu domeniului respectiv, cum ar fi ADN-ul, limba vorbită, computerele, etc.

II. Ce este informatia?

Într-o definire - pe cât de sumară tot pe atât de informală şi, deci, de inexactă - se poate spune că informaţia se constituie intr-o reprezentare a realităţii, dar şi a reflecţiei şi proiecţiei - care sunt operaţii tipice intelectului uman - prin intermediul unui set bine precizat şi structurat de simboluri - de regulă accesibile simţurilor şi raţiunii umane, dar şi unora dintre dispozitive, precum cele de calcul automat. Informatia nu este nici conţinut (ci stările unui sistem pot fi asimilate cu acesta), nici agent (ci semnalele transmise printr-un canal pot fi asimilate cu acesta), nici proprietate, nici instructiune, nici proces şi nici metoda, ci informaţia se constituie într-o categorie de sine stătătoare, având o existenţă abstractă şi subtilă - adică nematerială - categorie care este reflectată de stări, semnale etc. şi constituie un element esenţial în procesul cunoaşterii.

“Informaţiile sunt date investite cu relevanţă şi sens” (Peter Drucker).