Ultimii treizeci de ani au fost marcaţi de transformări extraordinare, cu impact radical asupra economiei lumii şi ordinii economice postbelice. Aceste transformări au fost legate de globalizare de efectele ei asupra structurilor economiei mondiale, relaţiilor şi organizaţiilor internaţionale. Una din schimbările cele mai importante a fost formidabila favorizare a competiţiei ca fiind principiul organizaţional de bază al activităţilor sociale şi economice; statele au adoptat unilateral şi colectiv dereglementarea, privatizarea şi liberalizarea, ca forţe conducătoare ale politicilor economice şi ale cooperării internaţionale. S-a impus o nouă ordine economică internaţională caracterizată printr-o mişcare radicală în direcţia pieţelor nereglementate, angajând actori privaţi şi state întro nouă rivalitate globală de tip oligopolist.
Globalizarea are trei dimensiuni: globalizarea pieţelor naţionale, globalizarea firmelor, globalizarea industriilor şi a competiţiei. O piaţă naţională este globalizată când este destul de deschisă prezenţei competitorilor internaţionali, astfel încât cei mai mulţi sunt prezenţi şi se concurează în industriile majore. Globalizarea unei industrii sau globalizarea competiţiei are loc când situaţia competitivă dintr-o ţară are legătură cu cea din multe alte ţări. Procesul este facilitat de mai mulţi factori, precum omogenizarea cererii, creşterea economiilor de scară, standardizarea producţiei şi a marketingului, reducerea costurilor în căutarea de avantaje competitive. În final, globalizarea unei firme este legată de descompunerea lanţului valoric de activităţi ale firmei, răspândirea lui în lumea întragă. Cu cât este mai mare dispersia cu atât este mai globală firma.
Michael Porter , abordează globalizarea în relaţie cu adaptarea locală sau „glocalizarea”.Industriile se globalizează atunci când beneficiile configurării şi coordonării globale exced costurile. Globalizarea este privită ca un caz extrem al competiţiei internaţionale.
1. Strategii în era giganţilor globali
Analiza modului în care firmele îşi menţin avantajele în competiţia internaţională ( Michael Porter 1990) şi istoria comparativă a expansiunii corporaţiilor moderne (Alfred D. Chandler 1990) prezintă globalizarea ca un rezultat al competiţiei oligopolistice între firmele mari din industriile concentrate. Teoria eclectică a companiilor multinaţionale (Dunning 1993) , accentuează necesitatea ca firma să deţină unul sau mai multe avantaje specifice faţă de firmele locale, derivate din activele intangibile, pentru a se menţine în top, la nivel global. Pe lângă activele intangibile, scara la care operează compania transnaţională reprezintă un avantaj central, asigurând economii în aprovizionare, producţie, cercetare dezvoltare, publicitate şi administrare. Există un consens larg asupra faptului că organizaţiile mari, cu acoperire globală, sunt avantajate în competiţie, pentru că multe din sursele de avantaj co-variază cu mărimea. Forţa organizaţiilor mari este ilustrată şi în studiile sociologice. Organizaţiile recunoscute pot influenţa mediul şi alte organizaţii, îşi folosesc conexiunile cu reţelele elitiste, obţinând recompense pentru prestigiul câştigat. In multe industrii globale, este evident avantajul copleşitor al organizaţiilor mari, sofisticate tehnologic. Un număr crescând de companii precum Citygroup, General Electric, IBM, Microsoft, Toyota Motor, şi magazinele Wal-Mart, câştigă în jur de 10 milarde de dolari sau mai mult, anual. Mega instituţiile care rezultă în urma creşterii acestor corporaţii modifică fundamental economia lumii. Corporaţiile foarte mari au profituri şi o valoare de piaţă disproporţionat de mari, pentru că utilizează un model nou de avantaj competitiv, prin exploatarea avantajelor de scară, a numărului mare de profesionişti talentaţi angajaţi, prin combinarea accesului privilegiat la factori de producţie tangibili cu valorile intangibile deţinute şi prin depăşirea barierelor complexităţii interne create de mărime.
Figura 1. Evoluţia valorilor intangibile în perioada 1984-2004
Sursa: Global Vantage; Standard & Poor’s; Mckinsey analysis
O industrie globală este caracterizată de un număr limitat de jucători globali, plus un segment de companii mai mici, specializate. Competitorii beneficiază de economiile de scară şi de fenomenul de învăţare, oferind consumatorilor globali dublul beneficiu, costuri mici - calitate înaltă. Pe lângă eficacitatea prin costuri, bazată pe relocarea producţiei în întreaga lume, mai este importantă şi eficacitatea în competiţie, bazată pe abilitatea de a face faţă cu succes concurenţei în pieţele cheie , prin comportament strategic.
FEAA CRAIOVA
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
