Impozitul a însotit în decursul istoriei nasterea si dezvoltarea statului. Desi are o istorie milenara, impozitul este una din institutiile publice cele mai controversate. Plini de imaginatie, contribuabilii au cautat mereu sa însele vigilenta statului colector de impozite, astfel luând nastere ceea ce azi se numeste evaziune fiscala.
Evaziunea fiscala reprezinta ,,punerea la adapost” a unor venituri realizate de contribuabili, persoane fizice si juridice, în fata organelor fiscale. Într-o acceptie juridica evaziunea fiscala consta în ,,sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoane fizice si juridice române sau straine”.
În zilele noastre atât analistii economici, cât si populatia considera ca evaziunea fiscala este o boala a societatii moderne. Se considera ca este un fenomen mult prea complex ca sa fie eradicat vreodata. Foarte multi oameni au o atitudine întelegatoare în privinta fenomenului de evaziune fiscala, considerând ca eficienta cu care sunt utilizate resursele rezultate din evaziune este mai mare decât cea pe care ar fi obtinut-o guvernul pentru aceste fonduri. În urma unui sondaj national efectuat în Franta, s-a relevat ca aproape 20% dintre contribuabili estimau ca evaziunea fiscala este putin sau deloc condamnabila, fapt care nu poate minimiza repercusiunile negative asupra veniturilor bugetului de stat, asupra politicii bugetare a puterilor publice si chiar asupra climatului social.
Discreditarea puterii în fata contribuabililor, implicarea acesteia în cazuri de evaziune fiscala conduce în mod inevitabil la cresterea numarului de evazionisti, existând imposibilitatea de a se mai controla fenomenul.
Efectele evaziunii fiscale se repercuteaza direct asupra nivelurilor fiscale, conduce la distorsiuni în mecanismul pietei si poate contribui la marirea inechitatilor sociale datorate ,,accesului” si înclinatiei diferite la evaziunea fiscala din partea contribuabililor.
Statul, prin puterile publice, poate sa incite la evaziune fiscala urmarind în principal doua scopuri:
1.Un scop ,,pozitiv” argumentat de dorinta de a stimula formarea capitalului
2.Un scop negativ reflectat în sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot.
Pentru a exemplifica aspectul pozitiv al incitarii la evaziune fiscala în scopul sprijinirii formarii de capital sa privim spre Japonia. Unul din secretele japonezilor în ceea ce priveste formarea capitalului este evaziunea fiscala încurajata oficial. În mod legal un japonez adult e scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de 5 ori mai multe conturi de acest fel decât numarul populatiei, inclusiv copii. Astfel se explica de ce au rata cea mai mare de formare a capitalului.
Consecintele negative ale evaziunii fiscale se reflecta si asupra realizarii echilibrului bugetar la nivel local si central, asupra puterii de cumparare a monedei nationale si nu în ultimul rând asupra stabilitatii economiei nationale.
Ca forma de manifestare a evaziunii fiscale, economia subterana, concretizata prin munca la negru, vânzarea ilegala de droguri, este estimata la 8% din produsul national brut în Marea Britanie, 13% în Suedia, 9% în Franta, Olanda, Germania.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
