Schimburile economice si prestarile de servicii necesita folosirea unor mijloace de plata in vederea lichidarii obligatiilor in valuta dintre partenrii de afaceri internationale.
Mijloacele si instrumentele de plata reflecta valutele si devizele ce se utilizeaza in vederea lichidarii obligatiilor de plata din tranzactiile internationale .
In sfera obligatiilor de plata internationale se incadreaza valutele, monedele internationale, cambiile, biletele la ordin, cecurile si cardurile.
Valutele asigura lichidarea imediata a obligatiilor de plata din relatiile economice internationale. Cambiile si biletele la ordin sting obligatiile de plata la o anumita perioada de timp de la livrarea marfurilor sau prestarea serviciilor.
Mijloacele si instrumentele de plata internationale depind de nivelul si structura schimburilor comerciale, de cooperarea economica, de interesele partilor contractante, de locul platii, de capacitatea de plata a debitorilor si de legislatia valutara de la locul platii.
1.2. Conceptul si formele valutei
Disponibilitatile in valuta reprezinta principalul mijloc de plata a obligatiilor in valuta din schimburile economice internationale. Valuta reprezinta moneda nationala a unei tari, in masura in care indeplineste functiile de instrument de plata si de rezerva in relatiile economice internationale.
Valuta se poate prezenta sub forma de numerar (bilete de banca si moneda metalica) si valuta in cont, in cazul in care se afla sub forma de disponibil intr-un cont bancar. Valuta in numerar se utilizeaza pentru platile privind deplasarea persoanelor in strainatate. In vederea evitarii riscurilor ce se manifesta in perioada deplasarii, valuta in numerar se inlocuieste cu cecul de calatorie sau cu cartea de credit. Valuta in cont se pastreaza la o banca in tara detinatorului, la o banca din tara emitentului sau la o banca dintr-o terta tara, in functie de prevederile legislatiei valutare.
In functie de conditiile de preschimbare a unei valute in alta valuta, se deosebesc valutele convertibile (care pot fi schimbate in mod liber in alta moneda la cursul pietei), monede neconvertibile, valute transferabile si valute liber utilizabile.
Statutul FMI cere fiecarei tari membre sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor si transferurilor internationale curente fara aprobarea fondului (art. VIII, sect. 2) si sa evite practicile monetare discriminatorii. De asemenea, prin statutul FMI, tarile membre se angajeaza sa cumpere soldurile in moneda nationala detinute de un alt stat membru si provenite din tranzactii curente (art. VIII, sect. 4) .
In conditiile actuale, convertibilitatea reflecta insusirea unei monede de a fi preschimbata in mod liber pe piata, eliminarea restrictiilor cu privire la suma de schimbat (tranzactii curente sau miscari de capital) si calitatea persoanei care efectueaza schimbul (rezident sau nerezident) .
Pentru ca o valuta sa devina convertibila, FMI a pus o serie de conditii pentru a fi indeplinite:
- cursul valutar sa fie real;
- practicarea unei politici economice (monetare si fiscale) corect orientate, respectiv crearea unei stabilitati financiare interne printr-o ,,inflatie relativ slaba";
- eliminarea controlului preturilor prin folosirea cursului liber de piata in schimbul valutar;
- existenta unei rezerve valutare si de aur suficienta pentru a face fata unor eventuale deficite ale balantei de plarti externe, pentru asigurarea unor garantii suplimentare in relatiile de plati si de credit, cat si pentru a sustine cursul monedei nationale pe piata valutara .
Convertibilitatea reprezinta proprietatea unei monede de a putea fi preschimbata contra monedelor straine in mod liber pe piata valutara. Se cunosc mai multe tipuri de convertibilitate si anume:
- convertibilitatea deplina a unei monede reprezinta posibilitatea oricarei persoane
(rezident sau nerezident ) care detine o moneda nationala de a o preschimba, in mod liber, in orice alta moneda, utilizand cursul valutar practicat pe piata respectiva, atat pentru operatiunile curente, cat si pentru operatiunile de capital;
- convertibilitatea interna se refera la posibilitatea rezidentilor de a preschimba moneda nationala contra valuta, iar convertibilitatea externa se refera la acordarea acestui drept exclusiv nerezidentilor;
- convertibilitatea curenta se refera numai la operatiunile derivate din exportul si importul de bunuri si servicii, convertibilitatea totala se refera la toate categoriile de operatiuni de cont curent si de capital.
Convertibilitatea asigura reflectarea directa a eficientei schimburilor economice internationale, stimuleaza cresterea productivitatii muncii, ridicarea nivelului tehnic al produselor, imbunatatirea activitatii de productie si atragerea
1. Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2002
2. Daianu Daniel - Functionarea economiei si echilibrul extern, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992
3. Constantin Floricel - Relatii si tehnici financiar-monetare internationale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994
4. Didier Pierre, Monod, Moyens - Techniques de Paiement Internationeaux, Edition, ESKA, 1993
5. Kiritescu Costin - Relatiile valutar-financiare internationale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978
6. Krueger Anne O. - Determinarea cursului valutar, Editura Sedona, Timisoara, 1996
7. Pecican Eugen Stefan - Piata valutara, banci si econometrie, Editura Economica, Bucuresti, 2000
8. Philippe d'Arvisent, Thiery Schowb - Finances Internationale, Editura Hachette Superieure, Paris, 1995
9. Wiley John & sons - Introducere in studiul pietelor monetare si valutare, Editura economica, 2000
10. Walmsley T. - The foreign exchange and money markets guide, Editura Wiley Fin., 1995
11. Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington DC, 1985
12. www.bnr.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
