Crizele pot fi definite ca fiind situatii caracterizate de o instabilitate pronuntata, sunt deci insotite de o volatilitate si de o incertitudine in crestere.
Problema cu definitia acestora consta in a spune cat de mare sa fie volatilitatea sau caderea pietelor pentru a incadra o evolutie de acest gen in categoria unei crize. Cat de mare sa fie inflatia, somajul sau scaderea PIB-ului unei tari pentru a aprecia intrarea ei intr-o criza. Conventional s-a stabilit ca recesiune este
atunci cand dupa doua trimestre succesive avem de a face cu scaderea PIB-ului unei tari sau regiuni. National Bureau of Economic Research (NBER) defineste criza ca fiind ,,o scadere semnificativa a activitatii economice pentru cateva luni reflectata in scaderea PIB, scaderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocuparii, diminuarea productiei industriale si a consumului".
Specialistii clasifica aceste crize in crize sociale (inflatie in crestere, somaj, saracie), in crize financiare (volatilitate accentuata pe pietele de capital, caderea burselor si
revenirea lor spectaculoasa), crize politice (care pot degenera in razboaie), crize locale sau internationale, crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate. In principiu vorbim intotdeauna de o criza economica generata de cauze financiare, politice sau sociale.
Criza financiara nu este decat o forma de manifestare a crizei economice si reflecta o neincredere in sistemul financiar, o scadere semnificativa a volumului tranzactiilor la bursa, o dereglare a mecanismelor de piata. Conform teoriei instabilitatii financiare sustinuta de economistul Hyman Minsky, crizele financiare urmeaza un curs previzibil. Astfel, primul semn care anunta o viitoare criza financiara il constituie un soc din exterior
asupra economiei, care poate imbraca forma unui razboi, a unei recolte foarte bogate sau foarte sarace, inventarea unei tehnologii. Acest factor exogen puternic conduce la cresterea sanselor de profit intr-unul din sectoarele majore ale economiei si reduce oportunitatile economice din alte domenii.
Cresterea sanselor de profit intr-un anumit sector economic atrage sursele de finantare, generand o explozie sau o manie a investitiilor. Febra investitiilor este alimentata de cresterea substantiala a creditului bancar, precum si de atragerea
fondurilor personale si ale firmelor. Atragerea creditelor conduce la cresterea impulsului de a specula, manifestat prin cresterea preturilor la activele si bunurile cu mare cautare.
Cresterea preturilor conduce la cresterea sanselor de
profit, atragand noi investitori pe piata. In goana lor dupa profit, tot mai multi investitori ignora regulile de comportament rational si investesc intr-o piata care este deja riscanta prin supraevaluarea activelor. Intr-o urmatoare etapa, o parte dintre investitori observa ca piata a atins un punct de maxim si cauta sa-si transforme activele supraevaluate in bani sau active de calitate. Ulterior, tot mai multi investitori sesizeaza pericolul si cauta sa-si vanda activele riscante si supraevaluate, fapt care conduce la o prabusire a preturilor. Evenimentul care anunta pericolul si creeaza panica poate fi caderea unei banci sau falimentul unei corporatii. Dupa declansarea crizei in investitii urmeaza o criza a creditului provocata de faptul ca bancile nu mai acorda credite. Falimentele se declanseaza in lant, iar economia poate intra in recesiune sau chiar in depresiune economica.
Criza financiara si economica actuala pare sa fie fara precedent in ultima jumatate de secol. Recesiunea economica se extinde in SUA, Europa si Japonia si se contureaza a fi mult mai dureroasa decat caderea economica din 1981-1982. O masiva scadere a increderii atat la nivelul sectorului de afaceri, cat si la nivelul consumatorilor, ambele raspunzand prin restrangerea cheltuielilor, este in plina derulare. Guvernul Statelor Unite si unele guverne din Europa, incercand sa refaca stabilitatea, au nationalizat parti ale sectoarelor lor financiare intr-o masura care contrazice insasi bazele capitalismului modern. Intreaga lume pare astazi ca isi schimba cursul, indreptandu-se catre o
perioada in care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatica consecinta a crizei actuale.
Cauze
Multi apreciaza ca actuala criza financiara isi are radacinile in scaderea dramatica a pretului locuintelor in SUA sau in caderea pietei creditului pentru locuinte. Aceasta
viziune este cel putin incompleta. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adanci, atat de natura macroeconomica, cat si de natura microeconomica, lucru
mentionat recent de mai multi analisti: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009). Cele doua tipuri de cauze s-au interconditionat in producerea crizei.
Cauza profunda a crizei financiare a fost lichiditatea abundenta creata de principalele banci centrale ale lumii (FED, BOJ) si de dorinta tarilor exportatoare de petrol si gaze
de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generata de integrarea crescanda in economia globala a unor tari (China, Asia de Sud- Est in
Constantin Anghelache, Romania 2009:Starea economica in criza profunda, Ed. Economica, Iasi, 2010.
Dijmarescu Eugen, Ghibutiu Aurel, Criza economica mondiala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986.
Voinea Liviu, Sfarsitul economiei iluziei : criza si anticriza : o abordare heterodoxa, Ed. Publica, Iasi, 2009.
Daianu Daniel, Lupta cu criza financiara : eforturile unui membru roman al PE/Combating the financial crisis, Ed. Rosetti, 2009.
Adrian Otovescu, Criza Mondiala, Ed. Universitaria, 2011.
Adumitracesei Ioan D., Criza economica globala: cauze, implicatii, solutii, Editura Noel, Iasi, 2009.
Adumitracesei, Ioan D. , O viziune strategica pentru economia Romaniei, Ed. Studis, Iasi, 2011.
www.sferapoliticii.ro
http://hymerion.ro
http://www.juridice.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
