Conceptul de Risc și Tipologia Riscurilor Financiare

Cap.1. Conceptul de risc

Noţiunea de risc în activitatea economică există încă din cele mai vechi timpuri. Experienţa istorică arată că riscul neobţinerii rezultatelor scontate a început să se manifeste, îndeosebi, în perioada apariţiei relaţiilor marfă - bani, a concurenţei participanţilor la circuitul

economic.

Orice activitate economică se desfăşoară în condiţii de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai puţin grave, mai mult sau mai puţin cunoscute, mai uşor sau mai greu de evitat.

Înainte de a începe orice tip de activitate se impune o identificare şi evaluare a riscurilor ce pot apărea, eliminarea sau reducerea lor pe cât posibil, acceptându-se doar acele riscuri care nu afectează decât în mică măsură activitatea firmei. Insuficienta cunoaştere a riscului, evaluarea sa greşita, lipsa unei protecţii adecvate împotriva acestuia va afecta în mod direct rezultatul final al activităţii desfăşurate.

În viaţa economico-financiară, riscul este o componentă a oricărei activităţi, regăsindu-se în agenda zilnica a managerilor companiilor. În orice moment trebuie să ştii care este şi cât este riscul, şi dacă acest risc nu este mai mare decât câştigul. Modificări neprevazute în evoluţia ratei dobânzii, ale riscului de schimb sau ale preţului unui produs nu numai că afectează rezultatele financiare ale unei firme, dar pot determina chiar falimentul acesteia.

De fapt, deciziile financiare implică incertitudine. Decizile financiare sunt luate în funcţie de cash-flow-urile prevăzute de contractele viitoare, care sunt prin excelenţă incerte. Riscul este deci o componentă incertă a deciziilor financiare. Nu este deloc surprinzător că o funcţie importantă a sistemului financiar este alocarea riscului legat de evoluţia ratei dobânzii, preţul acţiunilor, ratele de schimb sau preţul anumitor mărfuri etc. De altfel, şi procesul de producţie este influenţat de o serie de factori generatori de riscuri. Riscuri care pot fi întâlnite în procesul de proiectare şi implementare a noilor tehnologii de vârf, precum şi în îmbinarea factorilor de producţie care înseamnă organizarea muncii, a producţiei şi a conducerii.

Riscul atribut al activităţii economico – financiare

Fundamentele teoriilor decizionale clasice, bazate pe presupoziţia certitudinii, sunt din ce în ce mai puternic erodate de situaţiile reale care nu corespund cerinţelor de cunoaştere completă şi corectă a tuturor condiţiilor şi efectelor producerii unui eveniment. Ca o consecinţă directă a acestui fapt, în teoria modernă a deciziei nu se mai operează cu certitudini absolute, cu estimări precise ale evoluţiei unui anumit element sau fenomen, ci decidenţii recurg tot mai des la estimări probabile incerte, la noţiuni ca risc şi incertitudine . Cele mai multe decizii se iau în condiţii de risc şi incertitudine, incompletă cunoaştere a uneia sau mai multor variabile fiind o constantă a activităţii economice şi o cauză care explică într-o măsură mai mică sau mai mare diferenţele între rentabilitatea diverselor proiecte de afaceri.

Riscul este privit ca un fenomen care provine din circumstanţe pentru care decidentul este în măsură să identifice evenimente posibile şi chiar probabilitatea producerii (materializării) acestora, fără a fi însă în măsură să precizeze cu exactitate care din aceste evenimente se va produce efectiv.

Se poate spune deci, că riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumită acurateţe care este evenimentul posibil, identificat ca atare de decident, care se va materializa efectiv şi va determina un anumit nivel al riscului. Chiar dacă probabilitatea estimată pentru materializarea efectivă a unui anumit factor generator de risc este ridicată, decidentul nu poate fi sigur dacă acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine şi nu altul ; este posibil chiar să se producă un fenomen a cărui probabilitate era apreciată la un nivel redus sau chiar un eveniment neprevăzut.