Clasificarea Serviciilor Publice

Serviciile publice denumesc anumite organisme infiintate de stat sau colectivitatile locale pentru a satisface cerintele membrilor unei colectivitati.

Notiunea de serviciu public este utilizata intr-un dublu sens, si anume pentru a denumi organismul prin care se realizeaza activitatea de satisfacere a unui interes public, precum si pentru a desemna activitatea desfasurata de organismul prestator al serviciului.

Notiunea de serviciu public, in varianta clasica, se bazeaza pe existenta a trei criterii de identificare:

- criteriul organic care precizeaza ca ne aflam in prezenta unui serviciu public atunci cand activitatea este gestionata de catre o persoana publica: stat, colectivitate teritoriala sau institutie publica. Ca urmare, crearea unui serviciu public presupune, in mod necesar, o decizie a autoritatilor publice;

- criteriul material al sferei de interes care conditioneaza existenta serviciului public de finalitatea sa, aceea de a raspunde unui interes general.

Ca urmare, nu se vor avea in vedere interesele autoritatii de interventie, persoana publica, ci interesele utilizatorilor. Serviciile publice trebuie sa raspunda unei cereri sociale, chiar daca aceasta nu este solvabila.

In consecinta, serviciul public poate functiona chiar daca nu este rentabil. Unul din rolurile existentei serviciului public este satisfacerea unei cerinte a carei nerentabilitate este incompatibila cu scopul intreprinderii private.

Pentru a acoperi finantarea serviciului public, insa, persoana publica recurge la taxe si impozite, platite de catre toti cetatenii, nu numai de catre utilizatorii serviciilor. Acest fapt a facut posibila gratuitatea a numeroase servicii publice.

- criteriul regimului juridic aplicabil serviciilor publice ce prevede ca serviciilor publice le sunt aplicabile regulile de drept administrativ care trebuie sa asigure instituirea unor reglementari riguroase menite sa apere si sa satisfaca interesele generale ale societatii.

Cresterea interventiilor statului si ale colectivitatilor locale, multiplicarea structurilor publice, cererea crescuta a utilizatorilor, jurisprudenta administrativa au condus la extinderea campului de aplicare a notiunii.

2. Definirea notiunii de "serviciu public" din punctul de vedere al unor autori

Majoritatea autorilor au descoperit anumite trasaturi specifice serviciului public:

- Este un organism specializat care satisface un interes public.

Serviciile publice ale statului, judetului si comunei sunt organizate si functioneaza ca organe ale administratiei publice, institutii publice si regii autonome de interes public, care in literatura romana au fost denumite stabilimente publice.

- Se infiinteaza prin lege sau pe baza legii, in temeiul unui act de autoritate subordonat legii.

- Activitatea se desfasoara in realizarea puterii publice. Organismele sunt dotate cu atributii si competente care sa le permita satisfacerea interesului general.

- Desfasoara o activitate continua si ritmica, dupa un program prestabilit si adus la cunostinta public.

- Baza materiala necesara activitatii se asigura in principal din bugetul statului, judetului sau comunei.

Atingand o dezvoltare maxima la mijlocul secolului XX, serviciul public s-a impus drept fundament al activitatii sistemului administratiei publice si al autoritatilor administrative.

Doctrina romaneasca, in special cea din perioada interbelica, cat si dezvoltarea ulterioara a dreptului administrativ abordeaza notiunea de serviciu public prin prisma acelorasi criterii, relevante

. Negulescu Paul, "Tratat de drept administrativ", Bucuresti, Editura Marvou, editia a IV-a, Bucuresti, 1934;

2. Alexandru Ioan, " Structuri, mecanisme si institutii administrative", Editura Sylvi, Bucuresti, 1996;

3. Alexandru Ioan, Matei Lucica, " Servicii publice - abordare juridico-administrativa, management si marketing", Editura Economica, Bucuresti, 2000;

4. Alexandru Ioan, Popescu Ioan, Carausan M., Dinca D., "Drept administrativ", Editura Economica, Bucuresti, 2002.