China

. Date generale:

Suprafata: 9.596.961 km2

Asezarea geografica: 18°30"-53° N, 73°-134° E

Populatia: 1.300.000.000 locuitori

Densitatea populatiei: 115 locuitori/km2

Cel mai mare oras: Shanghai 13.400.000 locuitori

Limba oficiala: Mandarina bazata pe un dialect nordic, a devenit limba nationala. Alte dialecte sunt cantoneza si hakka

Moneda oficiala: yuan (1 yuan=100 jiao, 100 fen)

2. Scurt istoric

Proclamarea în 1949 a Republicii.Populare Chineze a deschis o nouă pagină în istoria relaţiilor externe ale Chinei. Din 1949 până la sfârşitul anilor 50 din secolul trecut, China a stabilit relaţii diplomatice şi a dezvoltat raporturi de cooperare şi prietenie cu Uniunea Sovietică şi cu alte ţări socialiste. După Conferinţa Africano-Asiatică organizată în 1955 în oraşul indonezian Bandung, unele ţări asiatice şi africane au stabilit relaţii diplomatice cu China. Până în 1956,numărul total al ţărilor care aveau relaţii diplomatice cu China ajunsese la 25.

De la sfârşitul anilor 50, într-o perioadă de circa un deceniu, China a încheiat în mod separat cu Guineea, Ghana, Mali, Congo, Tanzania ş.a. acorduri de prietenie şi tratate privind cooperarea în domeniile economic şi tehnologic. Ea a sprijinit luptele armate pentru independenţă din Angola, Guineea-Bissau, Mozambic, Zimbabwe, Namibia ş.a. şi lupta poporului sud-african împotriva rasismului. Guvernul chinez a rezolvat problemele frontaliere cu Birmania, Nepal, Mongolia şi Afganistan, moştenite de-a lungul istoriei, şi a încheiat acorduri privind graniţa cu aceste ţări, cu Pakistanul a semnat Tratatul privind graniţa în zonele aflate sub controlul real al regiunii Xinjiang din China şi al Pakistanului. De asemenea, a soluţionat problema cetăţeniei duble cu Indonezia. Până în 1969, 50 de ţări stabiliseră relaţii diplomatice cu China.

O cotitură importantă în afacerile externe ale Chinei noi a fost luna octombrie 1971. Cu sprijinul multor ţări în curs de dezvoltare, cea de-a 26-a sesiune a Adunării Generale a Naţiunilor Unite a aprobat cu majoritate de voturi Rezoluţia nr.2758. prin care R.P.Chineză şi-a reluat toate drepturile legale în cadrul ONU şi reprezentanţii partidului Guomindang au fost excluşi din ONU şi din toate agenţiile organizaţiei. După aceea, China a stabilit relaţii diplomatice cu majoritatea ţărilor occidentale. A apărut astfel cel de-al treilea val al stabilirii relaţiilor diplomatice.

De la sfârşitul anilor 70 până la sfârşitul anilor 80, sub orientarea concepţiei diplomatice a lui Deng Xiaoping, China a dezvoltat raporturi de normalitate cu SUA, Japonia şi Europa Occidentală, şi-a îmbunătăţit relaţiile cu Uniunea Sovietică, a promovat cooperarea în toate domeniile cu ţările din lumea a treia şi şi-a îmbunătăţit şi dezvoltat raporturile cu ţările limitrofe şi cu multe ţări în curs de dezvoltare. Pentru a rezolva problemele privind Hong Kong şi Macao, după negocieri, guvernul chinez a dat publicităţii, în decembrie 1984 şi în aprilie 1987, împreună cu Marea Britanie şi respectiv cu Portugalia, declaraţii comune, confirmând reexercitarea, începând cu 1 iulie 1997 şi 20 decembrie 1999 , a drepturilor de suveranitate asupra Hong Kongului şi Macao-ului de către guvernul chinez.

Din anii 90 ai secolului trecut, cea de-a 3-a generaţie de conducere, avându-l în centru pe Jiang Zemin, a moştenit şi a materializat creator concepţia diplomatică a lui Deng Xiaoping şi politica diplomatică paşnică, independentă şi autonomă, acţionând activ pentru dezvoltarea pe baza celor cinci principii ale coexistenţei paşnice a relaţiilor de cooperare amicală cu ţările lumii, promovând, împreună cu alte ţări, stabilirea unei noi ordini internaţionale politice şi economice. China şi-a reluat relaţiile diplomatice cu Indonezia, a stabilit relaţii diplomatice cu Singapore, Brunei şi Republica Coreea, şi-a normalizat relaţiile cu Vietnam şi Mongolia.

În 1996, preşedintele Jiang Zemin a făcut un turneu în trei ţări din Asia de Sud. Ca rezultat al convorbirilor avute, s-a decis stabilirea relaţiilor de parteneriat constructiv orientate spre secolul 21 între China şi India, a relaţiilor de cooperare multilaterală şi de parteneriat orientate spre secolul 21 între China şi Pakistan şi a relaţiilor de bună vecinătate şi de parteneriat între China şi Nepal. Guvernul chinez a dezvoltat activ raporturile cu ţările din Asia, Africa, America Latină şi Europa Centrală şi de Est. Raporturile Chinei cu ţările subsahariene au fost consolidate şi au fost promovate cele cu ţările latino-americane. Numărul ţărilor latino-americane care au stabilit relaţii diplomatice cu aceasta ţara a sporit la 19, şi unele ţări care nu aveau încă relaţii diplomatice cu China au început să ia în calcul dezvoltarea relaţiilor cu ea. Caracteristicile cele mai importante în noul secol sunt multipolarizarea lumii şi evoluţia continuă a globarizării economiei. China este ţara în curs de dezvoltare cu cea mai mare populaţie din lume. China nu se poate dezvolta singură, iar dezvoltarea economiei mondiale are nevoie de China. Guvernul chinez doreşte sincer să-şi intensifice cooperarea cu toate ţările şi regiunile pe baza celor cinci principii ale coexistenţei paşnice, realizând dezvoltarea comună.