Cheltuieli publice pentru protecția mediului și pentru cercetare-dezvoltare

PREZENTARE GENERALA A CHELTUIELILOR PUBLICE

Cheltuielile publice reprezinta ansamblul cheltuielilor anuale de natura publica ale tarii, ce se finanteaza pe baza resurselor bugetului public. Ele reflecta efortul financiar public pe anul respectiv, prevazut in bugetul de stat (ca buget al administratiei centrale de stat), bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile publice concretizeaza destinatia pe care o au veniturile bugetului public in procesul de folosire a lor.

a) In cadrul bugetului de stat, cheltuielile pentru educatie, invatamant si cercetare, cultura si arta, sanatate, activitate sportiva, apararea tarii, ordine publica, autoritati publice (legislative, judecatoresti, executive), finantarea unor obiective de investitii ce decurg din politica de dezvoltare economica a statului – centrale nucleare, electrice, deschideri de campuri miniere, irigatii, combaterea eroziunii solului, combaterea poluarii mediului, constructii de locuinte, drumuri, cai ferate-, asigurarea protectiei sociale etc.

b) In cadrul bugetelor locale, in conditii de autonomie, se prevad cheltuieli in raport cu nevoile lor proprii, corelate cu resursele pe care le pot mobiliza prin impozite si taxe.

c) In cadrul bugetului asigurarilor sociale de stat, cheltuieli pentru pensii, ajutoare si alte cheltuieli.

CHELTUIELI PUBLICE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

Protectia mediului reprezinta un ansamblu de masuri prin care dezvoltarea economica si sociala tine seama de cerintele ecologice ale dezvoltarii. Protectia mediului este perceputa atat in tehnica, cat si in practica drept asigurarea conditiilor necesare pentru conservarea si ameliorarea calitatii factorilor naturali, cresterea bogatiilor naturale, asigurarea unor conditii de viata si activitate tot mai bune pentru generatiile prezente si viitoare. Din toate punctele de vedere, calitatea mediului reprezinta elementul central inseparabil al calitatii vietii. Buna calitate a mediului influenteaza pozitiv cresterea economica deoarece, in primul rand, actioneaza favorabil asupra principalului factor de productie – omul, mentinandu-i sanatatea si scutind societatea de cheltuieli pentru asistenta medicala si, in al doilea rand, contribuie la asigurarea si activarea factorilor naturali de productie – pamantul cu intraga paleta a bogatiilor sale.

Cheltuielile ce se fac cu protectia mediului sunt mai mici atunci cand se previne degradarea lui decat atunci cand se repara. Cu alte cuvinte, in protectia mediului, nu terapia, ci profilaxia trebuie sa constituie regula de baza. Aceasta nu exclude, desigur, si necesitatea restaurarii calitatii mediului acolo unde si atunci cand ea a fost deteriorata. O alta chestiune, nu numai teoretica, ci si practica, este aceea ca investitiile in protectia mediului natural sunt productive, adica aduc venit. Protectia mediului natural, pe langa faptul ca il intretine nealterat, ii da si posibilitati noi de progres si, prin urmare, ii mentine utilitatea, prelungindu-i existenta in timp, dar si contribuie la sporirea calitatii sale. In acelasi timp, bunurile care mai inainte erau considerate “bunuri libere”, in sensul ca erau utile, dar nu aveau valoare deoarece nu necesitau cheltuieli (apa, aer, etc.), in ultimul timp necesita cheltuieli de munca sociala pentru a fi reproduse cu insusirile lor initiale de natura a le face sa reintre in circuitul normal si, in acest sens, obiectiv, intra in proportii tot mai mari in categoria de bunuri ce costa si au utilitate. De regula, investitiile in protectia mediului atrag dupa ele efecte economice pozitive indelungate, care adesea se prelungesc cu mult dincolo de termenul de recuperare a investitiilor globale. Neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru protectia mediului provoaca pagube mult mai mari, fara a mai vorbi de pierderea de beneficii. Protectia mediului natural presupune:

a) cunoasterea lui temeinica si a interactiunilor dintre sistemul social-economic si sistemele naturale, prevederea consecintelor mai apropiate si mai indepartate ale acestor interactiuni;

b) utilizarea rationala si cu economicitate maxima a resurselor naturale, indiferent de originea lor;

c) prevenirea si combaterea scrupuloasa atat a degradarii mediului, provocata de om, cat si a celei produse de cauze naturale;

d) amortizarea intereselor imediate, de lunga durata si permanente ale societatii umane in utilizarea factorilor naturali de mediu: aer, apa, sol, subsol, flora, fauna, rezervatii si monomente ale naturii, peisaj.

Protectia, conservarea si ameliorarea mediului natural cer un foarte insemnat efort stiintific, tehnic, economic, financiar, cultural-educativ si o mare unitate de vointa si actiune in acest scop din partea membrilor societatii, iar, pentru a putea fi desfasurat continuu, efortul se cere efectuat pe baza principiului rationalitatii si eficientei atat economico-sociale, cat si ecologice. Intr-o asemenea conceptie, economicul, socialul si ecologicul se imbina intr-o entitate larga umanista si democratica, atat pe plan intern, cat si international.