Aurul și Moneda

1.1 Date istorice şi calităţile aurului

În Europa aurul nativ a fost descoperit înca din timpurile cele mai vechi, mai întăi în Ardeal, apoi in Salsburg Carinthia.Treptat-treptat aurul nativ s-a gasit şi în celelalte continente.

Nisipul râurilor conţine şi el mari cantităţi de aur. Dintre fluviile europene conţin aur: Elba, Dunărea, Inul, Rhinul, ca şi râurile ardelene Mureşul, Oltul, Arieşul, precum şi toate vămile mai mari sau mai mici din munţii Apuseni ai Ardealului. Prin aluviunile râurilor aurul ajunge şi in apa mărilor, unde se depune la fund, astfel şi apa mărilor conţine aur.

Ca o dovada că aurul a ademenit încă din timpurile cele mai vechi, amintim că în mormintele din epoca preistorică, arheologii au găsit numeroase obiecte de aur, aşezate acolo de familiile bogate pentru cinstirea memoriei morţilor lor. În mormintele Faraonilor egipteni şi mai ales în cel al lui Tut-Ank-Amon s-au găsit obiecte de aur de o mare valoare şi lucrate cu o deosebită artă. Chinezii foloseau aurul ca să faca zei din el, ca un suprem omagiu, pe care îl aduceau Dumnezeirii.

Faraonii se ocupau din vremuri îndepărtate cu exploatarea aurului în Nubia. Herodot, părintele istoriei, cunoscut geograf grec, apoi Diodor, alt geograf grec, şi alţi scriitori din antichitate vorbesc despre nenumaratele comori de aur, adunate de diferiti regi in orasele Babilon, Ninive, Persepolis şi altele. Popoarele orientale au extras la început aur de pe malurile egiptene ale Mării Roşii, apoi din Armenia, ţara “lânei de aur” din mitologie, din Lydia lui Cresus, din Frigia lui Midas şi din Macedonia lui Alexandru cel Mare. Romanii îl extrăgeau din Piemont, apoi din Gallia, din Spania şi puţin mai târziu, după ocuparea Daciei de către Traian, din Ardeal. In evul mediu cele mai inseminate cantităţi de aur, in Europa, au fost scoase din Boemia, Ungaria şi din Ardeal, apoi mai mici din Moravia, Salzburg şi Carinthia .

După descoperirea Americii, spaniolii au pus mâna pe mari cantităţi de aur în Mexico şi Peru. Totuşi o exploatare mai sistematică de aur pe noul continent -şi anume in Brazilia- a început abia pe la începutul secolului XVIII şi a ajuns la o serioasă dezvoltare pe la mijlocul secolului la XVIII. În cursul secolelor XVI-XVIII, portughezi şi olandezi işi procurau aurul de la japonezi. Pe la mijlocul secolului al XVIII Rusia, unde, dupa Herodot, se extrăgea aur înca din vechime din munti Urali şi Altai, aruncă pe piaţa lumii o remarcabilă cantitate de aur, extras din Siberia ostica .

În secolul XIX, în anul 1848, se descopera bogatele mine de aur din California şi Nevada (America de Nord). Ele ajung la cea mai mare prosperitate în anul 1953, după care producţia a început să scadă. Comerţul de aur în interiorul Africii îl practicau arabii. O legiune extraordinar de bogată în aur în Africa de Sud, anume în Transvaal, se descoperă în anul 1986.

Primele exploatari aurifere s-au mărginit la strângerea aurului din albiile râurilor şi văilor, unde este adus de ape din stâncile de quarţ aurifer sub forma de foiţe sau fire mici şi subţiri sau sub forma de firicele sau grăunţe minuscule şi strălucitoare. Acest sisitem se practică din timpurile cele mai vechi pînă astazi.

Nisipul auros după o manipulatiune speciala a saitrocului, este împins spre capătul cel mai strâmt al acestuia, de unde se amestecă cu mercur, se leagă strâns într-o bucata de pânză şi astfel se supune arderii prin foc, sub puterea căruia nisipul auros rămâne condensat într-o bucată rotundă de aur, mai mult sau mai puţin curată (12-14 carate).

Proprietarii mici de mine din munţii Abrudului macină şi azi minereul aurifer cu ajutorul acestor instrumente primitive, moştenite din moşi strămoşi .

Oricare ar fi metoda practicată, aurul obţinut trebuie să fie rafinat, adică separat de corpurile straine care îl insotesc. În acest scop trebuie să se topească în nişte creuzete de grafit, în care s-a pus mai întâi puţin borax. Pentru ca să se elimine arsenicul şi stibiul, se amestecă masa topită cu o bară de fier şi se stropeşte suprafaţa aurului topit cu sare de amoniac. Masa topită se toarnă apoi în forme spre a obţine lingourile de aur. Puritatea aurului curat sau a unui aliaj de aur cu alte metale se exprimă prin ”carate”.