Abordarea pe bază de venit a întreprinderii

Prin „evaluare” se înţelege un complex de tehnici, procedee şi metode prin care un bun, grupă de bunuri, active economice, o întreprindere în ansamblul ei sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pieţei şi prin care li se asigură comparabilitatea cu aceasta. Evaluarea economico-financiară este singurul tip de evaluare bazat pe expertiză şi diagnostic şi care are drept obiectiv determinarea valorii de piaţă a bunurilor şi întreprinderii. Evaluarea este un proces de estimare sau determinare a valorii organizaţiei printr-o analiză detaliată, în care se utilizează abordări, metode şi proceduri de evaluare.

Necesitatea evaluării organizaţiilor:

Evaluarea este un instrument de orientare a operatorilor economici în ramura din care fac parte, în ansamblul economiei şi numai. Ea este vitală pentru întreprindere, constituind un instrument de conducere a întreprinderii.

Există 3 categorii de factori care fac presiune asupra întreprinderii, şi anume:

- Preţurile libere;

- Raportul de schimb a monedei naţionale;

- Gestiunea întreprinderii (politicile de amortizare, politicile de contabilizare);

Momentele din viaţa unei întreprinderi în care este OBLIGATORIE evaluarea pe bază de expertiză şi diagnostic sunt:

• Ori de câte ori au loc schimbări în mărimea şi structura capitalului social;

• Ori de câte ori au loc schimbări în structura acţionarilor sau asociaţilor;

• În cazul tranzacţiilor comerciale incluse şi al privatizărilor;

• În cazul acţiunilor juridice cu scop patrimonial (partaje, lichidări etc.).

În ceea ce priveşte primatul în contribuţia pe care o au elementele la formarea valorii, există două concepţii:

• o concepţie statică, de esenţă contabilă, potrivit căreia valoarea unei organizaţii este dată de valoarea netă corectată a activelor ce o compun, aşa cum a fost înregistrată în documentele contabile, din care se scad datoriile;

• o concepţie dinamică, de esenţă financiară, conform căreia organizaţia este o investiţie şi, ca urmare, valoarea acesteia este determinată de efectele (profit, dividende, cash flow, goodwill) ce vor fi realizate într-o perioadă de timp şi actualizate la momentul evaluării.

Practica evaluării a demonstrat că valoarea unei organizaţii este asigurată atât de activele componente, cât şi de randamentul cu care sunt folosite.

În elaborarea studiilor de evaluare a organizaţiilor, specialistul se bazează pe teoria valorii, a cărei esenţă poate fi redată prin următoarele trăsături:

• Organizaţia nu are o valoare intrinsecă.

Valoarea se manifestă în cadrul unui raport, a unei relaţii ce se stabileşte între subiect şi obiect. Existenţa acestui raport se bazează pe un interes de natură materială (obiectiv) sau ideală (subiectiv). Corespunzător acestei teorii, imaginea produsului, în cazul unei analize, este reprezentată de caracteristicile acestuia.

• Valoarea este rezultatul interacţiunii mai multor factori.

Aceştia sunt: utilitatea, care exprimă capacitatea bunului de a satisface o nevoie individuală sau socială; raritatea, respectiv nivelul ofertei unui bun în raport cu cererea; dorinţa de a vinde şi de a cumpăra manifestată pe piaţa bunului (vânzător – cumpărător); puterea de cumpărare a celor interesaţi să-şi însuşească bunul.

• Valoarea se manifestă numai în cazul bunurilor care îmbracă forma de marfă.

Deoarece manifestarea valorii bunurilor se realizează numai pe piaţă, în procesul vânzării-cumpărării, rezultă că nu orice produs al muncii omeneşti are valoare, ci numai acelea care sunt mărfuri, adică sunt destinate vânzării-cumpărării pe o piaţă a cărei funcţionare se află sub incidenţa legii cererii şi ofertei.

Principalele concepte utilizate în evaluare sunt: proprietatea, preţul, costul, piaţa, valoarea.

-Proprietatea reprezintă puterea sau prerogativa recunoscută titularului de Constituţie şi de reglementările legale în materie, de a poseda, folosi şi dispune de bunul care face obiectul dreptului în limite legale.

-Preţul este un indicator general al valorii bunurilor tranzacţionate, reprezentând suma de bani cerută, oferită sau plătită pentru bunuri sau servicii de către un anumit vânzător, respectiv cumpărător, în anumite condiţii.

-Costul este fie preţul plătit pentru bunuri sau servicii, fie suma necesară pentru a crea sau produce bunul, sau serviciul respectiv.

-Piaţa organizaţiilor este locul în care se vând şi se cumpără obiecte ale proprietăţii, se manifestă raportul dintre cerere şi ofertă, acţionează mecanismele de formare a preţurilor.

-Valoarea are la bază relaţia monetară dintre o persoană sau un grup de persoane şi bunul pe care aceştia doresc să-l deţină în proprietate.

Principalele procese specifice economiei de piaţă, şi mai cu seamă perioadei de tranziţie, care fac necesară reevaluarea organizaţiilor, sunt:

a) Schimbarea proprietăţii organizaţiei, în totalitate sau a unor părţi componente, prin procesul de vânzare-cumpărare. Într-o asemenea situaţie proprietarul trebuie să fixeze un preţ de pornire, care se poate stabili numai printr-un studiu de evaluare.

b) Divizarea şi fuziunea organizaţiilor.

c) Creşterea capitalului prin investiţii sau aport în natură.

d) Cotarea la bursă.

e) Angajarea unui credit bancar.

În practica evaluării se folosesc trei moduri de abordare cărora le corespund metode şi proceduri specifice:

• abordarea pe bază de activ (patrimonială);

• pe bază de venit;

• prin comparaţie de piaţă;

Metodele sunt de esenţă contabilă (activul net) sau financiară (metodele bazate pe venituri, cash flow, bursiere). În cazul evaluării prin comparaţii de piaţă, informaţiile pentru găsirea organizaţiilor cu care se va opera se culeg din tranzacţiile anterioare, cu unităţi similare celei care se evaluează, de pe pieţele de valori mobiliare etc.

- Abordarea patrimonială se bazează pe costul de înlocuire a activelor ce compun organizaţia.

- Abordarea pe bază de venit presupune o estimare a valorii organizaţiei prin determinarea valorii actualizate şi însumate a veniturilor previzionate pe orizontul ales. Veniturile folosite în cadrul metodelor care aparţin acestui mod de abordare sunt: dividendele, profitul, goodwill-ul, cash-flow-ul etc.