Moto: ,,Apa este simbolul vietii,
lipsa apei inseamna pustiu,
excesul, catastrofa’’
1. Epurarea avansata - Noţiuni generale
În cadrul programului complex de protecţie a
apei şi a mediului înconjurător, epurarea avansată
constituie o soluţie eficientă atât pentru protecţia
emisarilor cât şi pentru asigurarea unor cantităţi
suplimentare de apă necesare unităţilor din industrie
şi a celor din agricultură.
Epurarea avansată cuprinde acele metode şi
procedee care permit fie obţinerea unor grade de epurare mai ridicate decât cele
asigurate prin procedeele clasice, fie îndepărtarea unor poluanţi care trec neschimbaţi
prin treptele de epurare mecanico-biologice.
Procedeele de epurare avansată pot modifica, complet sau înlocui mai multe
faze ale tehnologiei clasice de epurare.
Dezvoltarea în ultimul timp a epurării avansate este dată fie de necesitatea
diminuării debitului de poluanţi descărcaţi în emisari pentru a nu periclita folosinţele
din aval,fie din dorinţa de a produce o apă de calitate adecvată pentru recircularea ei.
În acest mod,datorită dezvoltării procedeelor de epurare avansată,apele uzate pot să
devină o importantă resursă de alimentare cu apă pentru unităţile din industrie şi
agricultură.
În legătură cu aceasta, în practica epurării apei a crescut rolul filtrelor cu strat
filtrant granular,instalaţii eficiente şi simple în exploatare,folosite atât în epurarea
avansată după treptele mecano-biologice, cât şi pentru epurarea directă cu o singură
treaptă a apelor uzate,pentru scopuri industriale şi chiar potabile.
De ce epurarea avansată?
În apele naturale au loc procese care determină reducerea efectelor dăunătoare
pe care le au poluanţii existenţi în apele uzate, prin diluare, dispersie, depunere,
neutralizare, reducere, oxidare, care acţionează asupra suspensiilor şi substanţelor
organice
În sistemele acvatice pot avea loc procese cu efect opus celor de autoepurare,
cum ar fi concentrarea şi acumularea unor substanţe nocive, persistente, interacţiunea
unor poluanţi cu formarea unor produşi cu nocivitatea sporită
Autoepurarea nu acţionează asupra unor anumite categorii de substanţe toxice
sau de virusuri, iar ca urmare a apariţiei continue de noi compuşi organici creşte
numărul de poluanţi care rezistă proceselor de autoepurare sau de epurare clasică.
În natură, apele foarte poluate nu se regenerează decât în mică măsură, iar
alimentarea din astfel de resurse pune probleme noi, fiind necesare măsuri şi
tehnologii moderne cu eficienţă sporită.
Atunci când capacitatea de autoepurare a unui curs de apă este depăşită, se
impune readucerea debitului poluanţilor evacuaţi prin epurare, iar gradul de epurare
care trebuie realizat pentru o anumită apă uzată depinde de raportul dintre debitul
poluanţilor aduse de acea apă uzată şi capacitatea totală a autoepurarii râului
disponibilă în acel punct.
În mod practic, gradul de epurare poate varia între 0 şi aproape 100%.
Creşterea debitului de poluanţi este legată de sporul de populaţie, de creşterea
producţiei industriale şi a celei agricole.
Prin creşterea gradului de utilizare a resurselor de apă ca urmare a nevoilor
crescânde de apă, cât şi a disponibilităţii limitate a resurselor natural, se impune
creşterea gradului de epurare a apelor uzate (100%), cu tendinţa spre epurarea totală,
prin utilizarea epurării avansate sau a epurării terţiare.
Epurarea mecanică şi cea biologică reprezintă cele două trepte ale epurării
clasice a apelor uzate, care se intercondiţionează reciproc. Prin aceste tehnologii se
îndepărtează o parte din materiile în suspensie, cât şi cele organice.
Epurarea mecano-biologică nu este capabilă, în marea majoritatea a cazurilor,să
îndepărteze din apele uzate o bună parte din materiile impurificatoare, denumite
rezistente la procesele de epurare. Efectele toxice ale materiilor refractare sunt
multiple. Sunt cunoscute, de exemplu, efectele neplăcute şi chiar dezastruoase ale
detergenţilor, produselor petroliere, chiar şi la concentraţii reduse ale acestora,asupra
faunei piscicole. Deşi, poate, uneori efectele nocive ale materiilor refractare asupra
omului sunt mai puţin vizibile decât în cazul faunei piscicole, expunerea repetată a
organismelor umane la concentraţii mici de materii rezistente la procesele de epurare
poate reprezenta un pericol potenţial pentru sănătatea publică.
Utilizarea pentru consum a apelor care conţin materii rezistente la procesele de
epurare poate avea efecte cumulative, urmate chiar şi de îmbolnăviri grave.
Sunt de menţionat, în aceeaşi ordine de idei, şi efectele inestetice, neplăcute,
produse de aceste materii.
Efectele economice negative sunt de asemenea importante: degradarea betonului
sau a metalului la unele construcţii hidrotehnice, alterarea schimbătorilor de ioni,
inhibarea proceselor biologice de epurarea a apelor uzate, dereglarea proceselor de
coagulare-sedimentare a apelor uzate.
Din cele de mai sus rezultă, evident, necesitatea elaborării unor tehnologii de
epurare, şi aceasta în cadrul unei a treia trepte de epurare, care să conducă la
îndepărtarea parţială sau chiar totală a materiilor rezistente la procesele de epurare.
Această tehnologie
1. Ministerul Mediului şi Pădurilor, Administraţia Naţională “Apele Române” - Situaţia în românia a apelor uzate urbane şi a nămolului provenit din staţiile de epurare, Bucureşti, 2010
2. Robescu Diana, Stroe Felix, Presura Aurel, Robescu Dan– Tehnici de epurare a apelor uzate, Editura Tehnica, Bucuresti, 2011
3. Robescu, D., Lanyi, S., Robescu Diana, Constantinescu, I. Tehnologii, instalatii si echipamente pentru epurarea apelor. Editura Tehnica, Bucuresti, 2000
4. Stoianovici Serban, Robescu Dan – Procedee si echipamente mecanice pentru tratarea şiepurarea apei, Editura Tehnică Bucureşti
5. Ungureanu, M., Patrascu, R. – Tehnologii curate, Editura AGIR., Bucuresti, 2000
6. Vasiliu, D. Monitorizarea mediului, Editura Tehnica. Bucuresti, 2007.
7. http://www.huber.de
8. http://www.aquamundus.ro
9. http://www.adiss.ro
10. http://www.rowater.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.