Surse de Poluare ale Aerului

POLUAREA ATMOSFEREI. CLASIFICARE

Poluarea atmosferei se defineşte ca prezenţa în atmosferă a unor substanţe care în funcţie de natura, concentraţia şi timp de acţiune afectează sănătatea, generează disconfort şi/sau alterează mediul.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte poluarea aerului prin prezenţa unei substanţe străine de compoziţia sa normală sau variaţia importantă a proprietăţilor componenţilor săi şi care pot avea efecte nocive sau pot produce direct sau indirect alterarea sănătăţii omului.

Atmosfera este formată din circa 10 gaze diferite, în mare parte azot (78%), şi oxigen (21%). Acel 1% rămas este format din argon, dioxid de carbon, heliu şi neon. Toate acestea sunt gaze neutre, adică nu intră în reacţie cu alte substanţe. Mai există urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon şi ozon (O3) precum şi gaze nocive, fum, sare, praf şi cenuşă vulcanică.

Fig.1. Compoziţia aerului

Poluare poate fi:

1. din punct de vedere al numărului factorilor poluanţi:

• simplă- cauzată de un singur poluant;

• complexă- în jurul marilor platforme industriale sau în zone urbane aglomerate şi cu circulaţie intensă de autovehicule;

2. din punct de vedere al naturii poluanţilor:

• poluarea chimică- datorată diversităţii substanţelor chimice eşapate în atmosferă;

• poluarea fizică- factorii poluanţi sunt radioactivitatea, zgomotul, vibraţiile etc;

• poluarea biologică- datorată germenilor patogeni care pot fi răspănfiţi de om şi de animale.

CLASIFICAREA POLUANŢILOR ATMOSFERICI

După acţiunea lor asupra organismului poluanţii pot fi clasificaţi în:

1. poluanţi iritanţi- pulberi netoxice, dioxidul de sulf, dioxidul de azot, clorul şi amoniacul;

2. poluanţi fibrozanţi- dioxidul de siliciu, oxizii de fier şi a altor metale ca bariu, cobalt;

3. poluanţi toxici asfixianţi- monoxidul de carbon, hidrogenul sulfurat;

4. poluanţi toxici sistematici- poluanţii anorganici (plumbul, mercurul, cadmiu, manganul, vanadiul, seleniu, fosforul, florul) şi organici (pesticidele organoclorurate şi organofosforice).

5. poluanţi alergizanţi care pot fi:

- naturali:

• de origine vegetală- polen, fungi;

• de origine animală- păr, fulgi;

- artificiali emanaţi de unele ramuri ale industriei chimice.

6. poluanţi cancerigeni care pot fi:

• de natură organică- hidrocarburi policiclice aromatice, explozii etc.

• de natură anorganică- arsenul, cromul, cobaltul, beruliul, nichelul, seleniul.

După starea de agregare, poluanţii pot fi clasificaţi în două grupe:

1. aerosoli reprezentaţi de particule solide sau lichide cu dimensiuni cuprinse între 100 şi 0,01μm, dispersate în mediul gazos.

2. gaze şi vapori ce cuprind cele mai diverse substanţe chimice poluante , de natură anorganică, ca dioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, monoxidul şi dioxidul de carbon, clor etc, sau de natură organică ca hidrocraburi alifatice, hidrocarburi aromatice, aldehide, cetone, alcooli etc.

SURSE DE POLUARE

Sursele de poluare pot fi clasificate în:

1. surse naturale reprezentate de:

• vulcani- cenuşa vulcanică, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte numeroase gaze sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi ce pot pluti până la mari distanţe faţă de locul de emitere. Timpul în care aceste suspensii rămân în atmosferă poate ajunge chiar la 1-2 ani.

• acţiunea de erodare a solului de către vânturi şi transportul particulelor de pe suprafaţa solului la distanţe mari -vânturile continue, de durată ridică de pe sol o parte din particulele ce formează scheletul mineral şi le transformă în suspensii subaeriene, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului de spălare efectuat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de locul de unde au fost ridicate.