Surse de Poluare a Mediului Înconjurător

Problema calitatii si protectiei mediului inconjurator este una dintre cele mai importante probleme cu care se confrunta societatea contemporana.

Calitatea mediului este o notiune complexa care cuprinde numeroase aspecte ale relatiilor dintre om si natura. In aceasta directie, se au in vedere atat potentialul productiv al mediului, cat si modul in care viata si sanatatea oamenilor, ca si diversele obiective social-economice pot fi afectate de factorii naturali nefavorabili sau de consecintele unor activitati economice care genereaza procese de degradare sau duc la poluarea mediului inconjurator.

Problema calitatii mediului l-a preocupat pe om din cele mai vechi timpuri istorice. Astazi insa, cand omenirea se confrunta cu aspectele industrializarii, ale extinderii spatiului economic, cu cele ale dezvoltarii agriculturii si cu cresterea numarului populatiei, calitatea mediului inconjurator se constituie intr-una dintre preocuparile majore la nivel global.

Sursele de poluare ale mediului pot fi categorisite in: surse naturale si surse generate de prezenta si activitatea umana.

1. Sursele de poluare naturale

Referitor la sursele naturale de poluare, termenul trebuie inteles in sensul de murdarire, impurificare. Mediul inconjurator, prin intermediul mecanismelor complexe ce stau la baza stabilitatii sale, are capacitatea de a asigura "epurarea" poluantilor generati de sursele naturale. Aceasta nu inseamna insa ca ponderea lor nu este semnificativa. Atat in ceea ce priveste apa, cat si aerul, exista o impurificare naturala considerabila. O astfel de poluare este, cu toate acestea doar o etapa a unui proces caracterizat prin circularitate, ciclic, fapt pentru care disfunctionalitatea nu se manifesta.

Cu titlu de exemplu, vom cita cativa dintre cei mai importanti poluanti naturali:

Dioxidul de carbon (CO2). Energia necesara sustinerii proceselor vitale este procurata, de marea majoritate a organismelor, prin oxidarea substantei organice, a hidrantilor de carbon, in procesul respiratiei. Astfel, fiecare organism aeron se constituie intr-o sursa de CO2, iar biosfera, in ansamblul ei, isi aduce o contributie de 55 % la emisiile totale de CO2 in atmosfera. De altfel, concentratia acestui gaz, incolor, inodor si netoxic, in atmosfera este semnificativa (340 ppm).

In acelasi timp, CO2 este absorbit de plantele verzi, iar prin procesul de fotosinteza carbonul intra din nou in componenta materiei organice. Un astfel de parcurs face ca, in atmosfera, sa existe o variabilitate destul de redusa a concentratiei acestui gaz.

Prezenta CO2 in atmosfera este importanta nu numai pentru fotosinteza, ci si pentru realizarea unui mediu climatic specific. Alaturi de vaporii de apa, CO2 are un rol important in mentinerea radiatiilor calorice emise de Pamant. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de "efect de sera", termen lansat, in 1896, de chimistul suedez Svante Arrhenius si folosit, cu precadere, in legatura cu procesul incalzirii climatului din cauza cresterii artificiale a concentratiei de CO2 .