Răspunderea contravențională în dreptul de mediu

RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA

Raspunderea contraventionala in dreptul de mediu intervine atunci cand faptele de degradare a mediului prezinta un pericol social mai redus,fiind incluse in categoria contraventiilor prin legi sau alte acte normative.

La această formă a răspunderii juridice se recurge în dreptul mediului în situaţia săvârşirii contravenţiilor ecologice, ea prezentând o serie de avantaje cum ar fi:

– procedura judiciară este rapidă, lucru favorabil reparării cu prioritate a prejudiciilor ecologice;

– măsurile dispuse sunt executorii;

– sancţiunile contravenţionale se aplică de către agenţi specializaţi.

Rãspunderea contravenţionalã reprezintã acea formã a rãspunderii juridice care constã în aplicarea de sancţiuni contravenţionale persoanelor vinovate de încãlcarea dispoziţiilor legale care prevãd şi sancţioneazã contravenţiile.Se recurge adesea la rãspunderea contravenţionalã pentru prevenirea sau combaterea nerespectãrii prescripţiilor legale în materie.Aceastã formã de rãspundere prezintã avantaje în sensul cã procedura de constatare şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale este mult mai rapidã în raport cu celelalte proceduri judiciare iar mãsurile impuse sunt executorii,permiţând o intervenţie urgentã.Elementul esenţial al acestei rãspunderi îl reprezintã contravenţia.

Din punct de vedere legal (art.1,OG nr.2/2001), contravenţia desemneazã acea faptã sãvârşitã cu vinovãţie, care prezintã un pericol social mai redus decât infracţiunea şi care este prevãzutã şi sancţionatã ca atare prin acte normative.Este vorba despre incãlcarea reglementãrilor juridice vizând protecţia mediului cu vinovãţie, fiind exclusã rãspunderea fãrã culpã.

Subiectii raspunderii contraventionale in materia protectiei mediului subiectul pasiv al raspunderii in materie este intreaga comunitate reprezentata formal juridic de catre stat.Potrivit legii nr.32/1968 art. 5 alin.2 regula este ca subiect al raspunderii contraventionale in materie este persoana fizica responsabila desavarsirea contraventiei , iar legea nr.9/1973 prevede ca in materie de mediu sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice dar in cuantum mai ridicat

-Obiectul contravenţiei este reprezentat de valorile sociale, bunurile sau interesele legitime apãrate prin norme de drept, cãrora li se aduce atingere ori sunt puse în pericol de fapta sãvârşitã.Trãsãturile ce caracterizeazã contravenţia sãvârşitã în cadrul raporturilor de dreptul mediului sunt:

a) Faptã ilicitã constă în nerespectarea de către subiectul activ a unor interdicţii sau obligaţii imperativ prevăzute de legislaţia mediului, prin care se produc consecinţe negative pentru mediu. Acţiunea ilicită constă în a face ceva ce nu este permis, în a acţiona într-un mod prohibit de normele juridice imperative din legislaţia mediului (poluarea apelor prin deversare de deşeuri, hidrocarburi, capturarea de animale interzise, etc.), iar inacţiunea ilicită constă în a nu face ceva, în a nu acţiona în direcţia indicată de legislaţia mediului (neasigurarea de sisteme proprii de supraveghere a unor instalaţii etc.);

-Vinovăţia – este atitudinea psihică negativă a contravenientului faţă de faptă şi de urmările sale. Contravenientul poate acţiona ilicit cu intenţie sau din culpă.

Contravenţia poate fi sãvârşitã:

– cu intenţie, dacã fãptuitorul prevede urmãrile faptelor sale şi urmãreşte producerea lor (intenţie directã), sau prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmãreşte sã se producã, acceptã posibilitatea producerii lui (intenţie indirectã)

-din culpã, dacã fãptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptã,socotind fãrã temei cã el nu se va produce (uşurinţã, culpa cu previziune), oricând nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sã-l prevadã(neglijenţã, culpa fãrã prevedere)

– fãrã culpã, când nu se poate vorbi nici de intenţie şi nici de culpã, fapta fiind rezultatul riscului pe care şi l-a asumat persoana în cadrul activitãţii economico- sociale.

b) Contravenţia este reglementatã şi sancţionatã de normele dreptului mediului.

O persoanã fizicã sau juridicã poate fi sancţionatã contravenţional pentru o anumitã faptã ecologicã numai dacã aceasta este expres prevãzutã şi sancţionatã de normele dreptului mediului.Contravenţia ecologicã are în conţinutul sãu, ca elemente constitutive, obiectul,subiectul şi fapta.