Poluarea și protecția mediului înconjurător

Poluarea si protectia mediului inconjurator

Prin capacitatea sa de a descoperi, inventa si crea, omul s-a dovedit apt sa realizeze modificari ample si rapide, chiar explozive, asupra naturii, sa transforme mediul inconjurator in favoarea sa si a semenilor sai putand provoca insa si daune incalculabile cand a actionat in mod abuziv, irational, fara sa-i cunoasca legile si fara respectarea riguroasa a acestora.

Lipsa de informare l-a facut sa persiste in actiuni care provocau daune mediului inconjurator, nedindu-si seama ca el insusi avea o contributie negativa in acest sens. El a reusit sa o aduca intr-un stadiu in care poluarea a capatat un caracter universal, atingand proportii nelimitate si devenind una dintre problemele fundamentale cu care se confrunta majoritatea statelor. Desi s-a incercat inca din cele mai vechi timpuri combaterea poluarii, aceasta a continuat sa se extinda. Ar trebui luate unele reglementari care sa fie in masura sa faca fata noilor aspecte legate de protectia mediului inconjurator, lucru care necesita o foarte buna cunoastere a acestui fenomen, a desfasurarii lui, a factorilor care duc la formarea lui etc…

In cele ce urmeaza voi prezenta mai pe larg cateva aspecte pe care acesta le propune. Daca ar fi sa definim termenul de ”poluare”, am putea spune ca ea reprezinta complexul fenomenelor care au schimbat sau tind sa schimbe mediul inconjurator in detrimentul calitatii vietii. Astfel orice schimbare in caracteristicile mediului inconjurator care afecteaza negativ calitatea lui indica prezenta nemijlocita a poluarii. Poluantul este orice material sau substanta introdusa artificial de om in biosfera sau care exista in conditii naturale, care prin prezenta sa provoaca inrautatirea calitatii factorilor de mediu. Procesele de poluare, considerate ca medii de desfasurare a vietii, sunt vechi, de aceeasi varsta cu solurile si cu apele, in intelesul lor de leagan al vietii.In tot trecutul geologic, astfel de procese au fost provocate numai de cauze naturale.Exista o asa numita poluare naturala provocata de eruptiile vulcanice, de cutremurele de pamant, furtunile de praf, dereglarile meteorologice si actiunea vietuitoarelor. Aparitia omului si largirea activitatii acestuia odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu secolul al XIX-lea, a facut ca degradarea mediului biotic sa creasca neasteptat si ingrijorator. Aceasta crestere amenintatoare a gradului de poluare a mediului inconjurator in lume a impus, in ultimul timp, necesitatea de a se aborda mai sistematic problemele de prevenire, limitare si combatere a ei, generand o larga preocupare privind sistematizarea si clasificarea poluantilor dupa diferite principii si criterii.

Exista mai multe tipuri de poluare:

Poluarea fizica:

-poluare radioactiva;

-poluare termica;

-poluare sonora.

2. Poluare chimica:

-derivati gazosi ai carbonului si hidrocarburi lichide (in aer si apa) ;

-materii plastice (in aer, apa si sol) ;

-pesticide si alti compusi organici de sinteza (in aer, apa si sol) ;

-derivati ai sulfului (in aer, apa si sol) ;

-derivati ai azotului (in aer, apa si sol) ;

-metale grele (in aer, apa si sol) ;

-fluoruri (in aer, apa si sol) ;

-particule solide “aerosoli” (in aer si sol)

-materii organice fermentescibile (in apa si sol) .

3. Poluare biologica:

-contaminarea microbiologica a mediilor inhalate si ingerate (bacterii si virusuri) ;

-modificari ale biocenozelor prin invazii de specii animale si vegetale.

4. Poluare estetica:

-degradarea peisajelor si locurilor prin urbanizare necivilizatasau sistematizare impropriu conceputa;

-amplasarea de industrii in biotopuri virgine sau putin modificate de om.

O alta clasificare ce are in vedere, in special, solul se refera la poluanti care pot actiona direct sau indirect cu acesta:

-Dejectii animale.

-Dejectii umane.

-Deseuri si reziduuri de la industria alimentara si usoara.

-Agenti contaminati (agenti infectiosi, toxine, alergenti).

-Reziduuri vegetale agricole si forestiere.

-Sedimente produse prin eroziunea solului.

-Elemente nutritive pentru plante.

-Minerale si materii anorganice (inclusiv metale, saruri, acizi, baze) provenite de la industria chimica si metalurgica.

-Pesticide.

-Materii radioactive provenite din caderi radioactive de la experiente cu arme atomice, accidente sau avarii ale rectorilor nucleari.

-Aerosoli (unele hidrocarburi, etilena, amoniac, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxid de carbon, ozon, oxizi de azot, compusi de plumb etc…).

-Caldura (pericolele poluarii reflectandu-se in intensitatile crescute ale reactiilor, atat chimice cat si biologice).

Odata evacuati in mediu, polantii nu raman la sursa de evacuare. Chiar cei solizi, pot fi surse de poluare a mediului la distante mari de locul de depunere. Ei pot fi spulberati de vant, iar unele substante solubile continute pot fi dizolvate sau luate in suspensie de apele de precipitatii si duse, odata cu apele de infiltratie sau de scurgere de suprafata, in rauri, lacuri sau in apele freatice, degradandu-le. Observam astfel ca miscarea atmosferica si apele joaca un rol esential in circulatia si distributia poluantilor in mediul inconjurator. Un rol mai putin important in circulatia si distributia unor polanti in mediul inconjurator il au insesi organismele vii ca parti componente ale lanturilor trofice. De exemplu, aparitia in unele produse de sera a unor reziduuri de pesticide, care nu au fost folosite niciodata in serele din care au fost obtinute, poate fi legata de utilizarea gunoiului de grajd de la animale hranite cu furaje tratate cu asemenea pesticide sau de folosirea unor baloti de paie continand astfel de reziduuri, ramase in urma tratamentelor aplicate culturii respective. Dar pe langa circulatia, repartitia si dispersia poluantilor in biosfera, are loc si o concentrare biologica a acestora, cu urmari deosebit de grave in anumite situatii si aceasta cu atat mai mare cu cat produsul rezista mai mult la degradare. Astfel, de la cantitati reduse de pesticide persistente in aer, sol sau apa se poate ajunge la concentratii tot mai mari, de la o treapta la alta a lantului trofic. S-a constatat ca de la concentratia DDT-ului in sol de o unitate, concentratia in ramele din sol ajunge pana la 10-40 unitati, iar in pasarile care consuma rame (sitari, de exemplu) atinge circa 200 unitati.