Ocrotirea naturii pe plan mondial

Ocrotirea naturii a devenit in prezent o problema recunoscuta de majoritatea statelor lumii. Au fost constituite institutii internationale (Uniune Internationala pentru Conservarea Naturii-U.I.C.N., fondata in 1948, Fondul Mondial pentru Natura Salbatica-W.W.F., fondata in 1961; Programul Omul si Biosfera-M.A.B., lansat de U.N.E.S.C.O in 1970 s.a) care se ocupa de aceasta problema la scara regionala si planetara.

Ocrotirea naturii are ca prim aspect necesitatea de a pune la adapost si a gira rational genofondul si ecofondul ecosferei, eventual refacerea si imbogatirea acestora acolo unde au fost saracite sau distruse.

Trebuie subliniat ca patrimoniul biologic si genetic, care include si genodondul populatiei umane, a fost foarte mult ignorat si subestimat. Supravietuirea pe termen lung a speciilor depinde de adaptarea lor, deci de diversitatea lor genetica si in aceasta situatie formele domestrice depind in mare masura de speciile salbatice.

Conservarea diversitatii, biocenozelor naturale constituie masura indispensabila in vederea opririi actiunii de uniformizare a mediului pe care omul contemporan o extinde tot mai mult.

Conservarea resurselor biologice este de cea mai mare importanta in vederea realizarii a numeroase obiective de dezvoltare a societatii ca: productia de alimente, materii prime pentru industrie, folosirea in scopuri energetice a biomasei etc.

Ocrotirea naturii este ceruta si de nevoia, care se resimte tot mai mult, de a pastra si imbunatati sanatatea fizica si intelectuala a populatiei. Nu este intamplator faptul ca in tarile puternic industrializate, oamenii acuta sa-ti petreaca timpul liber, pe cat posibil, cat mai departe de oras, la tarmul marii, la munte, sau undeva la tara.

Pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor contactul cu natura salbatica este de cea mai mare importanta.

Pe fundalul ocrotirii naturii invatam ca natura nu i-a fost ostila omului, asa cum mai multi cred. Dimpotriva, omul a reprezentat un produs integrat al naturii, astfel ar fi disparut de mult, asa cum au disparut atatea specii anumale si vegetale.

In afara de rolul sau social-economic, ocrotirea naturii are si un rol estetic, cultural si educativ.

Splendorile vietii salbatice intereseaza, tot mai mult, un numar tot mai mare de persoane. Mari titani ai gandirii si culturii universale s-au inspirat si au gasit echilibrul sufletesc numai in contact cu natura.

Dar ocrotirea naturii trebuie infaptuita pornind de la datele stiintei. Astfel, cercetarile ecologice ne arata ca prin plantatii forestiere nu refacem padurea, lipsindu-i atributul istoric si stabilitatea ecologica asigurata de legaturile reciproce dintre specii aparute in cadrul evolutiei lor milenare.

2POLUAREA SOLULUI

Poluarea solului este cauzata de pulberile si gazele nocive din aer, de apele reziduale, de deseurile de natura industriala sau menajera, dar mai ales de pesticidele si ingrasamintele chimice folosite in agricultura.

- Poluarea cu pesticide. Aceste substante sunt produse chimice naturale sau de sinteza folosite pentru distrugerea daunatorilor animali si parazitiilor vegetali care ataca plantele de cultura, animalele domestrice si chiar omul. In functie de grupul de organisme asupra carora actioneaza, pesticidele se grupeaza in nematocide, acaricide, insecticide, fungicide, erbicide, etc.

Diferenta dintre pesticide si alti poluanti consta in faptul ca aceste substante sunt raspandite voluntar de om in natura, cu scopul de a apara culturile vegetale de diversi dusmani in vederea cresterii productiei agricole.

Dupa originea lor, pesticidele sunt de natura minerala, vegetala si de sinteza. Din ultima fac parte produsele organoclorurate si organofosforice.

Raspandirea cea mai larga o au pesticidele organoclorurate, grup din care face parte D.D.T.-ul si diferiti derivati ai lui.

Un pesticid, indiferent care ar fi, provoaca profunde modificari in ansamblul ecosistemului in care a fost introdus. Actiunea sa nu este niciodata univoca. Aceasta depinde de suma particularitatilor ecologice comune acestor substante.

Pesticidele prezinta in majoritatea cazurilor un spectru de toxicitate foarte larg care afecteaza atat populatiile vegetale cat si animale.

In prezent D.D.T.-ul este considerat cetateanul principal al globului deoarece a fost gasit peste tot de la cercul polar pana la Ecuator.

Se apreciaza ca in corpul omenesc cantitatea de D.D.T. ajunge la aproximativ 6 ppm. Din cauza toxicitatii si remanentei sale mari D.D.T-ul a fost interzis de a mai fi folosit in numeroase tari.

Poluarea ecosistemelor continentale prin pesticide determina aparitia a numeroase modificari ecologice.

Efectele directe ale tratamentelor cu pesticide provoaca pierderea unui mare numar de indivizi ai populatiilor animale si vegetale din zonele tratate. Pulverizarea insecticidelor din avioane, deasupra padurilor, poate provoca intoxicatii puternice in special a faunei forestiere. Efectele indirecte ale pesticidelor rezusta din circulatia si acumularea lor de-a lungul lanturilor si retelelor trofice. Pesticidele din biomasa vegetala trec apoi si contamineaza fitofagii, avand o mare acumulare mai ales la nivelul carnivorelor.

Producerea si utilizarea lor, deocamdata nu poate fi oprita, dar sunt necesare