Hazardele antropice si tehnologice, la fel ca si cele naturale, produc pagube mai mici sau mai mari in functie de amplitudinea acestora si de factorii favorizanti in locul sau regiunea in care se manifesta, uneori imbracand un aspect catastrofal: produc incetarea sau perturbarea grava a functionarii societatii si victime omenesti, mari pagube si distrugeri ale mediului. Hazardele industriale includ o gama larga de accidente, declansate de om cu sau fara voia sa, legate de activitatile industriale, cum sunt exploziile, scurgerile de substante toxice etc. Asemenea hazarde sunt mai frecvente in industriile chimica si metalurgica, mai ales in prima, datorita emisiilor de substante nocive in procesul de productie si cantitatilor mari de deseuri care afecteaza solul, apa si aerul.
Amplasarea obiectivelor industriale in vai adanci si depresiuni, in care se manifesta frecvent fenomene meteorologice cum sunt calmul atmosferic si inversiunea termica, conduce la stagnarea si cumularea poluantilor si, in final, la realizarea unor concentratii periculoase. Printre cazurile cele mai semnificative se numara cele din vaile Meusa, Belgia (in 1930) si Donora, S.U.A. (in 1948), precum si de la Londra (in 1952).
De exemplu, pe valea Meusei, afluent al Rhinului, marginit de coline ce domina valea cu 75-100 m si dotat cu intreprinderi industriale ce se tin lant (cocserii, combinate siderurgice, centrale alectrice, fabrici de sticla, de acid sulfuric, de ingrasaminte chimice etc.), o ceata densa si persistenta (timp de 15 zile) a provocat, in decembrie 1930, moartea a 60 de persoane si simptome de otravire la cateva mii de locuitori. In 1948, in orasul siderurgic Donora, Pennsylvania, S.U.A., au murit 19 oameni din cauza smogului. Intre 5 si 8 decembrie 1952, factorii climatici (ceata, calmul atmosferic si inversiunea termica) au determinat o situatie catastrofala la Londra. Ca urmare a cresterii bruste a continutului de anhidrida sulfuroasa (de peste 20 de ori) si de substante solide aflate in suspensie, numarul deceselor provocate de faimosul smog londonez a fost evaluat la 4000, iar cel al persoanelor care au avut de suferit, cu mult mai mare. Accidentul de la Seveso a avut loc la 10 iulie 1976, cand in urma exploziei unui reactor de la uzina chimica din localitate s-a scurs o mare cantitate de dioxina, una dintre cele mai toxice si periculoase toxine, care a semanat moarte, maladii si dezolare in toata valea Brianza, in care se afla orasul in cauza. Acest accident a fost un puternic semnal de alarma, Comunitatea Economica Europeana (actuala Uniune Europeana) adoptand in 1982 ,,Directiva Seveso", care inventariaza 80 de substante chimice considerate toxice si a caror producere si stocare sunt supuse unor reglementari cu totul speciale.
Nu mai putin periculoase sunt incendiile industriale sau haldele de steril din apropierea unor uzine metalurgice, de ciment ori a exploatarii miniere. Ca urmare a pierderii stabilitatii haldelor, pe acestea se produc alunecari, care se revarsa peste constructiile din apropiere.
1.1 Centralele nucleare
Producerea energiei electrice in centrale nucleare, este, contrar cu ceea ce cred majoritatea oamenilor, o activitate ecologica, iar riscul de producere a unor accidente este neglijabil, atunci cand se folosesc echipamente moderne si tehnici computerizate de protectie si control, asociate cu depozitarea in siguranta a deseurilor radioactive.
Omenirea nu-si poate permite luxul de a stopa constructia de noi centrale nucleare din urmatoarele motive:
- Termocentralele: folosesc combustibili fosili care, mai devreme sau mai tarziu, se vor epuiza.
Acesti combustibili devin din zi in zi mai scumpi, ceea ce franeaza dezvoltarea economica. Arderea
carbunelui si derivatelor petroliere este principalul factor de acumulare in atmosfera a gazelor care
induc fenomenul ,,de sera" si incalzirea globala, cu urmari incalculabile pe termen mediu si lung.
- Hidrocentralele: la un moment dat nu vor mai fi rauri si fluvii care sa poata fi amenajate pentru
constructia de hidrocentrale. Impactul ecologic al amenajarii lacurilor de acumulare este insuficient
studiat. Impactul social asupra comunitatilor locale, care trebuiesc stramutate este foarte mare.
Constanta da productie este dependenta de capriciile vremii.
- Energia neconventionala: - Eoliana
- Geotermala
- Mareea si energia valurilor
- Solara de tip fotovoltaic
Toate aceste modalitati de productie a energiei electrice au un randament relativ mic, costuri ridicate si au, in cea mai mare parte, un rol experimental.
1.2 Reactorul nuclear, deseurile nucleare, atenuarea radioactiva
Reactorul nuclear este o instalatie in care este initiata o reactie nucleara in lant, controlata si sustinuta la o rata stationara (in opozitie cu o bomba nucleara, in care reactia in lant apare intr-o fractiune de secunda si este complet necontrolata).
Cea mai semnificativa utilizare curenta a reactoarelor nucleare este pentru generarea de putere electrica.
Un reactor nuclear este alcatuit din:
- spatiul in care sunt asezate blocurile de uraniu (U-235) si de moderatori (de obicei, grafit) A
- reflectorul de neutroni care au parasit spatiul in care se desfasoara reactia B
- strat de protectie care protejeaza spatiul inconjurator de actiunea radiatiilor emise in timpul desfasurarii reactiei nucleare C
- bare de cadmiu (Cd) sau bor (B) D si E care sunt introduse in volumul A si incetinesc reactia de fisiune nucleara. Introducerea barelor se face in mod automat, imediat ce puterea reactiei nucleare depaseste o anumita limita. Apa este folosita pentru racirea blocurilor de uraniu, iar aburul rezultat din fierberea apei pune in miscare turbina unui generator electric care produce energie electrica.
Intr-un reactor nuclear se obtine caldura prin dezintegrarea atomilor radioactivi de uraniu-235. Aceasta este folosita pentru a produce abur care pune in miscare rotorul turbinelor, generand electricitate. U-235 este un izotop relativ rar al uraniului, reprezentand doar 7% din cantitatea totala de uraniu disponibil. Restul este izotopul U-238. Un izotop este o forma a unui element identica chimic cu alti izotopi, dar cu masa atomica diferita. La fel ca si combustibilii fosili, U-235 nu va dura o vesnicie.
O uzina de preparare a minereurilor radioactive sau o centrala electrica nucleara, in afara de elementul utilizabil, produce si o cantitate imensa de produse secundare sau inutilizabile, denumite deseuri radioactive. Se stie ca, deseurile radioactive, ca si minereul sau substanta radioactiva, constituie un pericol pentru sanatatea omului. Gradul de periculozitate se datoreaza duratei, uneori chiar mii de ani, in care deseurile isi pastreaza proprietatile radioactive. Depozitarea deseurilor radioactive este o problema mondiala si de actualitate, ca sa nu mai vorbim de accidentele grave produse prin explozia unor astfel de centrale nucleare sau numai prin deteriorarea unor accesorii din instalatiile complexe ale acestor centrale nucleare.
- Dutu, M. : Dreptul international al mediului; editura Economica, Bucuresti, '96
- www.referat-scoala.ro
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Cernob%C3%AEl
- http://www.warriorsground.com/accidente_nucleare.aspx
- http://discovery.ro/chernobyl/cernobil_intro/index.shtml
- http://energienucleara.go.ro/cap_10.htm
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
