Tratate Internaționale

1. Noţiune

Tratatul internaţional reprezintă principalul izvor al dreptului internaţional şi totodată cea mai importană formă juridică a colaborării interstatale. Dacă din punct de vedere istoric cutuma a apărut prima, din a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, şi mai cu seamă după cel de-al doilea Război Mondial însemnătatea normativă primordială devine evidentă pentru tratat.

Definiţia şi sediul legal al materiei:

Definitia – în literatura de specialitate întâlnim mai multe definiţii:

1. dicţionarul de drept internaţional – Tratatul este definit ca fiind actul juridic care exprimă acordul de vointă între două sau mai multe state, sau alte subiecte de drept internaţional în scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii în raporturile dintre ele.

2. definiţia oferită de Convenţia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor – Tratatul reprezintă un acord internaţional încheiat între state în formă scrisă şi guvernat de dreptul internaţional, fie că este consemnat într-un singur instrument sau în două ori mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa particulară.

Ansamblul normelor juridice care reglementează încheierea, respectarea, interpretarea, modificarea, cazurile de nulitate şi de încetare a tratatelor constituie dreptul tratatelor. Sediul legal al materiei, regimul juridic al tratatelor este reglementat în două convenţii internaţionale de referintă, şi anume Convenţia de la Viena din 1969 privind DREPTUL TRATATELOR, şi a doua, Convenţia de la Viena din 1986 privind DREPTUL TRATATELOR ÎNCHEIAT ÎNTRE STATE ŞI ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE. În afară de cele două convenţii, legislaţia internă a statelor cuprinde dispoziţii cu privire la încheierea tratatelor în constituţia ţării sau în legi speciale (în România legea nr.520/2003).

Elementele tratatelor:

- elementele esenţiale ale tratatelor sunt:

1. subiectele sau părţile la tratat: validitatea tratatului este condiţionată de existenţa unor subiecte de drept internaţional recunoscute şi consacrate ca atare (ex: statele, organizaţiile internaţionale, naţiunile care luptă pentru eliberare). Acordurile între persoane fizice sau juridice străine şi un stat, sau între persoane juridice din diferite state nu sunt tratate internaţionale;

2. voinţa părţilor: care trebuie să fie liber exprimată şi să nu fie viciată, altfel se pune problema nulităţii tratatului sau lipsei lui de validitate. Convenţia de la Viena privind Dreptul Tratatelor a precizat că “este nul orice tratat a cărui încheiere a fost obţinută prin ameninţare sau prin folosirea forţei, cu violarea principiilor de drept internaţional prevazute în Carta Naţiunilor Unite”;

3. obiectul: ca în orice raport juridic, obiectul tratatului internaţional îl constituie acţiunile sau abstenţiunile părţilor, cu alte cuvinte conduita acestora. Obiectul tratatului internaţional îl reprezintă raporturile internaţionale, reglementate în textul său, potrivit voinţei liber exprimate a părţilor. Obiectul tratatelor trebuie să fie licit, adică să respecte principiile şi normele unanim admise ale dreptului internaţional, şi să fie realizabil, în sensul asumării de către state a unor acţiuni posibile.

Pe lângă aceste elemente esenţiale tratatul internaţional este guvernat de normele dreptului internaţional. Statele pot încheia între ele acte internaţionale pe baza dreptului intern al acestora, însă asemenea acte nu intră în categoria tratatelor internaţionale (ex: contractele).