Subiecții Dreptului de Autor

Introducere

"Dreptul de autor" este o sintagma care defineste legislatia ce se refera la protectia operelor de creatie. Prin "operã de creatie" se întelege orice creatie intelectuala, incluzând aici atat lucrarile stiintifice si tehnice, cat si cele datorate imaginatiei: literatura, pictura, muzica, arhitectura, coregrafie etc).

Dreptul de autor rezerva autorilor operelor de creatie dreptul exclusiv de a autoriza folosirea operei lor în orice mod. Prin aceasta se confera operelor de creatie calitatea unui bun care poate fi cedat sau transferat intr-un mod analog bunurilor materiale.

Dreptul de autor cuprinde astfel două accepţiuni :

1) Instituţia de autor – privită ca totalitatea normelor care reglementează drepturile născute din creaţia intelectuală.

2) Drept subiectiv de autor – totalitatea drepturilor pe care le are creatorul unei opere literar-artistice ca urmare a realizării operei.

Cele douã premize fundamentale pe care se bazeaza dreptul de autor se gasesc în drepturile fundamentale ale omului, consemnate ca atare în Declaratia universala a drepturilor omului:

1. "Fiecare are dreptul la protectia intereselor morale si materiale ce decurg din orice productie stiintifica, literara sau artistica al carui autor este;

2. Orice persoana are dreptul sa ia parte în mod liber la viata culturalã a societatii, sa se bucure de arte si sa participe la progresul stiintific si la binefacerile ce rezultã de aici;"

Din aceste premize decurg cele douã ratiuni importante care au condus la instituirea dreptului de autor. În primul rând pentru ca autorul sa poata ramane stapan pe folosinta care este data operei sale si sa poata pretinde, in aceasta calitate, o remuneratie.Recunoasterea drepturilor prevazute in prezenta lege nu prejudiciaza si nu exclude protectia acordata prin alte dispozitii legale.

Drept de autor - dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei fizice sau persoanelor fizice care au creat o operă originală de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, ori altor titulari legali, persoane juridice sau fizice.

Dreptul de autor reprezinta ansamblul prerogativelor, inclusiv dreptul exclusiv de a reproduce, distribui, executa, afisa, sau de licenta, de care se bucura autorii ca rezultat al unui efort creativ independent cu referire la operele create; institutia dreptului de autor este instrumentul de protectie a creatorilor si operelor lor. Dreptul de autor apare automat odata cu creatia sau opera dar in cazul unei valorificari comerciale sau a unor dispute trebuie furnizate dovezi legale certe asupra momentului creatiei.

Subiectii dreptului de autor

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe este un act normativ de o amploare neobişnuită în dreptul nostru (154 articole), care încearcă să ofere soluţii moderne „provocărilor” mai vechi sau mai noi ale dreptului de autor, încercând totodată să asigure şi alinierea legislaţiei ţării noastre la legislaţia UE. Tot în acest sens legea a suferit numeroase modificări prin Legea nr. 285/2004 prin aceste modificări introducându-se sub protecţie drepturi noi, neavute în vedere de legea de bază, precum şi realizându-se transpunerea în dreptul intern a normelor comunitare.

Legea face distincţia între calitatea de autor al unei opere, pe de o parte, şi aceea de subiect al dreptului de autor al unei asemenea opere, pe de altă parte.

Calitatea de autor nu o poate avea decât doar persoana fizică sau colectivul de persoane fizice care participă la realizarea operei, deoarece numai o persoană fizică este înzestrată cu inteligenţă, capacitati fizice si sprituale, sensibilitate etc. trăsături ce se reflectă în originalitatea operei create (originalitatea fiind o condiţie esenţială pentru ca o operă de creaţie să beneficieze de protecţie). Articolul 3 alin.1 din legea nr. 8/1996 precizează că „este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera”.

Autor nu poate fi decât o persoană care depune o activitate creatoare, ceea ce presupune un minim de libertate creatoare şi regăsirea expresiei personalităţii autorului într-o anumită formă; Nu poate avea calitatea de autor al unei opere cel care furnizează doar idea realizării unei opera, neparticipând în nici un fel la materializarea în formă a ideii; cel care execută operaţiuni strict tehnice sub supravegherea altei personane, cel care se lasă filmat în exercitarea activităţilor sale.

De îndată ce opera de creaţie a luat o formă concretă, chiar dacă nu este terminată, autorul dobândeşte dreptul de autor asupra operei realizate şi, odată cu aceasta, calitatea juridică de subiect al dreptului de autor. Ea rezultă din prevederile art. 1 alin.1 din lege conform cărora dreptul de autor (respectiv de titular al dreptului de autor ) asupra unei opere este recunoscut şi garantat„ în condiţiile prezentei legi” .