Procedură penală

Masurile preventive sunt masuri de constrangere puse la dispozitia organelor judiciare penale, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, pentru a impiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmarire penala ori de la judecata sau pentru prevenirea comiterii de catre acesta a unei alte infractiuni. Importanta masurilor preventive in ansamblu nu poate fi inteleasa fara a face trimitere la dispozitiile constitutionale si la cele de continut in instrumentele regionale fundamentale in materia drepturilor omului , tinand cont de specificul acestora.

Noul Cod de procedura penala prevede un numar de cinci masuri preventive, trei fiind privative de libertate (retinerea, arestul la domiciliu si arestarea preventiva), iar alte doua fiind restrictive de drepturi (controlul judiciar si controlul judiciar pe cautiune).

Fata de Codul de procedura penala anterior, se constata ca a fost introdusa o masura preventiva cu caracter de noutate absoluta (arestul la domiciliu). Totodata, obligarea de a nu parasi localitatea si obligarea de a nu parasi tara, nu mai sunt prevazute ca masuri preventive de sine statatoare, ci ca obligatii ce pot fi impuse inculpatului (facultativ), atunci cand fata de acesta se dispune masura controlului judiciar (simplu sau pe cautiune), in timp ce masura liberarii provizorii sub control judiciar (simplu sau pe cautiune), se transforma dintr-o masura cu caracter subsecvent arestarii preventive intr-o masura de sine statatoare - controlul judiciar (simplu sau pe cautiune), ce poate fi dispusa fara ca in prealabil inculpatul sa fi fost in mod obligatoriu privat de libertate.

Dincolo de aceste schimbari de ordin general, in cazul fiecarei masuri preventive in parte au intervenit o serie de modificari cu privire la continutul lor, uneori cu privire la durata, la organul judiciar ce o poate dispune si altele

CAPITOLUL I

SFERA ARESTULUI LA DOMICILIU

Prezentul material trateaza masura preventiva a arestului la domiciliu din perspectiva modului in care aceasta este reglementata in noul Cod de procedura penala, Titlul V, intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014, a corespondentei acesteia cu masurile preventive existente in reglementarea anterioara, cat si sub aspectul problemelor care s-au ridicat deja in practica judiciara de la intrarea in vigoare a legii.

Conform noii legislatii, masura arestului la domiciliu consta in obligatia impusa inculpatului, pe o perioada de cel mult 30 de zile, de a nu parasi imobilul unde locuieste, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta. Arestarea la domiciliu este o modalitatea a arestarii preventive, dar este o masura procesuala de constrangere mai putin severa ca arestarea preventiva. Aceasta masura preventiva poate fi dispusa de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata, constand in privarea de libertate a inculpatului, acuzat de savarsirea unei infractiuni, a carei executare nu se realizeaza intr-un loc de detentie, ci in locuinta inculpatului , daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 223 NCPP si luarea acestei masuri este suficienta pentru realizarea unuia dintre scopurile prevazute in art. 202, alin.1 NCPP.

Conchizand, putem aprecia ca, indeplinirea conditiilor se face tinandu-se seama de scopul masurii, gradul de pericol al infractiunii, de sanatatea, varsta, situatia familiala si alte imprejurari privind persoana fata de care se ia masura

CAPITOLUL II

LUAREA MaSURII ARESTULUI LA DOMICILIU

II.1 Conditii.

Ipoteze de arest la domiciliu autonome de conditia pericolului pentru ordinea publica. Astfel, pentru a dispune arestul la domiciliu trebuie indeplinite urmatoarele conditii :

a)Sa existe probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune

in acest sens, in jurisprudenta CEDO s-a decis ca, privarea de libertate este admisa atunci cand ea este facuta pentru ca exista motive plauzibile de a banui o

Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrari de specialitate

1.D. Atasiei, in N. Volonciu, A.S. Uzlau (coord.), Noul Cod de procedura penala comentat, Editura Hamangiu, 2014;

2.M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedura penala, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2014;

3.Tudor Amza, Curs de Drept Procesual penal, Partea generala, Bucuresti, 2011;

4.Corneliu Barsan, Conventia europeana a drepturilor omului, Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucuresti;

Acte normative

1.Constitutia Romaniei, Publicata in M.Of., nr 767 din 31 octombrie 2003, urmare a modificarii si completarii prin Legea de revizuire nr.429/2003, publicata in M.Of. nr.758 din 29 octiombrie 2003;

2.Conv. Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Lg.nr.30/1994, publicata in M.Of nr.135 din 31 mai 1994, respectiv art.6 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

3.Legea nr. 303 din 28 iunie 2004; Republicata privind statutul judecatorilor si procurorilor;

4.Legea 35 / 1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, Publicata in M.Of.nr.844 din 15 septembrie 2004;

5. Noul Cod Procedura Penala. Ed. Universul Juridic din 22 septembrie 2015.