Prejudiciul corporal

1. Conceptul de prejudiciu corporal

Dicționarul de drept privat clasifică prejudiciul în material și moral. Astfel, cel din urmă este considerat o „consecință nesusceptibilă de evaluare bănescă, ce rezultă din încălcarea unui drept sau interes nepatrimonial și constă în moarte, dureri fizice sau psihice, cauzate prin vătămarea integrității corporale sau a sănătății, atingerea onoarei sau reputației unei persoane” .

În literatura de specialitate se are în vedere clasificare tripartită, care împarte prejudiciul în: patrimonial, moral și corporal . Primele două tipuri de prejudicii iau naștere din atingerea unor drepturi patrimoniale, care pot fi evaluabile în bani și respectiv din încălcarea unor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt de exemplu: dreptul la viață, dreptul la sănătate, dreptul la integritate corporală etc.

Prejudiciul corporal este calificat în dreptul românesc ca fiind un prejudiciu mixt, deoarece rezultă atât din urmări materiale, cât și morale. Latura economică este reparabilă în baza normelor și limitelor trasate de dreptul comun, iar latura nepatrimonială nu poate fi reparată propriu-zis sau altfel spus poate fi vorba doar de o compensare a prejudiciului moral, fie sub aspectul unor măsuri cu caracter patrimonial, fie prin remiterea unor sume de bani ca și despăgubire. Drept urmare, unii doctrinari îl califică drept un „amalgam de prejudicii patrimoniale și nepatrimoniale” .

Prejudiciul cauzat prin vătămarea integrității corporale sau a sănătății este un prejudiciu complex care poate îmbrăca două aspecte. Primul, se referă la prejudiciul cauzat victimei directe, iar cel de-al doilea, la prejudiciul cauzat altei persoane (victimei indirecte) .

2. Prejudicii nepatrimoniale ale victimei directe

Prejudiciile nepatrimoniale ale victimei directe vizează atingerea celor mai intime și mai importante valori ale ființei umane . Noțiunea de prejudiciu corporal include mai multe tipuri: prejudiciul estetic (despăgubirea destinată acestuia este numită preț al frumuseții), prejudiciul constând în dureri fizice sau psihice (pretium doloris), prejudiciu de agrement, prejudiciul juvenil, sexual și cel rezultat din contaminarea cu virusul HIV (SIDA).

2.1 Prejudiciul estetic

În doctrină s-a afirmat că prejudiciul estetic este rezultatul de natură nepatrimonială concretizat în alterarea aspectului fizic al persoanei, urmare susceptibilă de a cauza suferințe și de a avea repercursiuni în plan social, iar sursa acestui prejudiciu este delictul sau răspunderea contractuală pentru daune aduse înfățișării și armoniei fizice .

Prejudiciul estetic presupune existența a două elemente: unul de natură obiectivă și celălalt de natură subiectivă.

Elementul obiectiv presupune existența mutilării fizice, a desfigurării, a provocării unei infirmități sau în general a orcăror leziuni care schimbă înfățișarea persoanei, provocând totodată suferințe fizice.

Elementul subiectiv constă în aceea că o dată percepută desfigurarea fizică, aceasta cauzează traume psihice. Persoana vătămată va conștientiza consecințele infirmității fizice materializate prin modificarea statutului social și profesional, prin diminuarea capacității de afirmare și nu în ultimul rând, de compasiunea celor din jur.

Prejudiciul estetic poate fi evaluat în scopul acordării despăgubirilor ținând seama de o serie de factori. Unul dintre aceștia este determinat de natura leziunilor care aduc atingere aspectului fizic, mai ales dacă acestea sunt în zona feței sau dacă sunt de natură a produce infirmități (pierderea uni ochi sau a unui dinte etc.) . Un alt factor, care atrage după sine indemnizarea prejudiciului estetic se referă și la sexul sau vârsta persoanei vătămate, și la urmările pe care leziunile le pot produce asupra vieții de familie a victimei.

Practica judiciară evaluează prejudiciul estetic pe baza unui barem. Făcându-se astfel distincția între prejudiciul estetic cu caracter temporar și cel cu caracter permanent. Dacă prejudiciul temporar se referă la existența unor leziuni fără caracter remanent, prejudiciul estetic definitiv are acele elemente care modifică definitiv și iremediabil aspectul fizic al persoanei vătămate (existența unor cicatrici definitive, amputarea unui membru etc.).

2.2 Prejudiciul „pretium doloris”

Totalitatea „suferințelor și durerilor de natură fizică sau psihică ori deopotrivă de natură fizică și psihică, pe care le încearcă victima unui fapt ilicit și culpabil, pe lângă pagubele de natură patrimonială care ii pot fi cauzate pe acestă cale” constituie pretium doloris. În consecință, durerea fizică este elementul esențial care indemnizeză acest tip de prejudiciu.