Participația Penală

1. Participatia penala este reglementata in mod expres in art. 23-31 ale Codului penal.

Participatie penala sau pluralitatea ocazionala exista atunci cand mai multe persoane, intre care s-a stabilit o legatura subiectiva (coeziune psihica), coopereaza cu acte materiale sau intelectuale la savarsirea aceleiasi infractiuni, cooperare care nu este ceruta de continutul legal al acesteia. O infractiune susceptibila de a fi comisa de o singura persoana, potrivit naturii sale, poate fi savarsita uneori, in mod ocazional, prin cooperarea mai multor persoane cu acte materiale sau intelectuale. Fapta apare ca rezultat al contributiei conjugate a tuturor acelor persoane, denumite participanti.Aceasta inseamna ca daca o fapta putea fi comisa de o singura persoana datorita naturii ei,fapta putea fi comisa de doua persoane,iar daca,potrivit naturii ei,fapta putea fi comisa de doua persoane,la savarsirea ei au participat trei sau mai multe. Prin aceasta caracteristica se subliniaza posibilitatea existentei unei pluralitati ocazionale la o pluralitate normala si la o pluralitate constituita de infractori.se sustine ca pluralitatea ocazionala ar fi posibila numai la savarsirea infractiunilor ce si le-au propus cei care s-au constituit. Nu este posibila participatia penala la constituire,cand prin actele de sprijinire,inlesnire a unei pluralitati constituite,se intra intr-o astfel de pluralitate constituita. In alta opinie - ,,participatia penala este posibila in cazul depasirii numarului de faptuitori necesari pentru existenta pluralitatii constituie".

Spre deosebire de pluralitatea naturala si de pluralitatea constituia,in cazul pluralitatii ocazionale de infractori fiecare participant este considerat ca a contribuit cu o parte la savarsirea infractiunii si va raspunde penal in functie de contributia adusa la savarsirea infractiunii.

Participatia penala, inainte de a fi o categorie juridica, este o realitate obiectiva ce presupune prezenta unei pluralitati de faptuitori. Pentru ca pluralitatea de faptuitori sa aiba relevanta juridica trebuie ca fapta savarsita de catre acestia sa fie susceptibila de a produce consecinte juridice, iar pentru aceasta sa fie o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 23 C. pen. se referera in mod expres la ,,participanti", intelegand prin acestia persoanele care contribuie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala in calitate de autor, instigator sau complice. Desi titlurile marginale ale art. 23-26 se refera la participanti, in realitate aceste texte definesc activitatea participantilor, modalitatea prin care fiecare contribuie la savarsirea aceleiasi fapte, concluzie ce rezulta si din plasarea acestor articole intr-un capitol denumit ,,Participatia", situat in titlul II care se ocupa de infractiune. O asemenea asezare se explica prin faptul ca dreptul penal se intereseaza doar de infractiune, iar de infractor numai sub aspectul responsabilitatii, studiul persoanei infractorului fiind de domeniul criminologiei.

Enumerand cele trei categorii de participanti, textul legii mentioneaza primul pe autor, desi, din punct de vedere cronologic, activitatea instigatorului este anterioara celei autorului, intrucat instigatorul are initiativa faptei penale. Explicatia este aceea ca autorul conditioneaza existenta celorlalte forme

1. Costica BULAI,AVRAM FILIPAS,Constantin MITRACHE, Bogdan Nicolae BULAI, Institutii de drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licenta 2008-2009 cu ultimele modificari ale Codului Penal,Editura TREI,2008

2. George ANTONIU, Participatia penala. Studiu de drept comparat, Revista de Drept Penal, nr. 2/2000, p. 9-40

3. Constantin BUTIUC, Drept penal. Partea generala, Editura Universitatii ,,Lucian Blaga" - Sibiu, Sibiu, 2005

4. Traian DIMA, Drept penal. Partea generala, volumul I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001

5. Petre DUNGAN, Conceptul de participatie penala, Revista de Drept Penal, nr. 2/2000, p. 67-71

6. Ioan MOLNAR, Participatia penala. Fundamente teoretice, Revista de Drept Penal, nr. 2/1998, p. 24-38