1. Considerente generale
Organizatia internationala este definita, in genere, drept o "asociatie", care poate fi statala, compusa din mai multe state, sau nestatala, reunind persoane fizice sau juridice avand nationalitati diferite si neurmarind scopuri lucrative. Prima categorie poarta numele de organizatii internationale interguvernamentale, iar cea de a doua, de organizatii internationale neguvernamentale .
Institutionalizarea raporturilor dintre diferite entitati statale, prin intermediul asocierii, a fost consacrata inca din Antichitate. Regulile "Confederatiilor" ateniene - libertatea de adeziune si egalitatea dintre membri - sunt retinute de dreptul international, transpunerea acestora realizandu-se in secolul al XIX-lea, prin constituirea in anul 1865 a primei organizatii internationale interguvernamentale, in sensul actual al acestei sintagme, si anume: Uniunea Telegrafica Internationala (1865). Evident, trebuie sa evocam aici si infiintarea, impusa de problematica comunicatiilor pe fluviile internationale, a celor doua comisii fluviale, Comisia Centrala a Rinului (1831) si Comisia Europeana a Dunarii (1856) . De altfel, cu tot caracterul lor restrans, special si semipermanent, aceste comisii fluviale internationale sunt considerate forme embrionare sau prefigureaza viitoarele organizatii internationale .
Termenul de organizatie internationala, desemnand un fenomen nou al relatiilor internationale si al dreptului international, este semnalat inca de la 1867 in cadrul lucrarilor Academiei de stiinte din Londra, dar este utilizat frecvent abia dupa primul razboi mondial .
Dupa primul razboi mondial, sub impulsul presedintelui Statelor Unite ale Americii, Wilson, se concretizeaza, pentru prima data, o viziune, relativ coerenta, asupra organizatiilor internationale, prin crearea Societatii Natiunilor, care, in anii `30, se dovedeste neputincioasa in a asigura un sistem de securitate colectiva.
Dupa al doilea razboi mondial, numarul organizatiilor internationale (mondiale sau regionale) creste vertiginos. in aceasta perioada, se constituie numeroase organizatii internationale, in toate domeniile relatiilor dintre state - politice si politico-militare, economice, tehnico-stiintifice si culturale etc., cu competenta generala sau speciala, mondiale sau regionale6. Europa occidentala, prin Consiliul Europei si, mai ales, din 1950, prin inceperea constructiei europene, devine un laborator institutional, marcat insa de circumstanta geopolitica majora din acea perioada: antagonismul Est-Vest intre blocul occidental si blocul sovietic. Dupa 1989, organizatiile internationale incep un proces de redefinire a rolului si evolutiei lor, in noile conditii de dupa prabusirea blocului sovietic si dizolvarea URSS.
- Abi-Saab, George, Le concept d`organisation internationale, Paris, UNESCO, 1980
- Besteliu, Raluca, Organizatii internationale interguvernamentale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000
- Cartou, Louis, L`Union europeenne, Dalloz, Paris,1996
- Hoteer, Christine, La construction europeenne. Etapes, objectifs, realisations, Nathan Universite, Paris, 2000
- Isaac, Guy, Droit communautaire general, 6e edition, A. Colin, Paris, 1998
- Jinga, Ion, Popescu, Andrei, Dictionar de termeni comunitari, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999
- Manin, Philippe, Les Communautes europeennes. L`Union europeenne, A. Pedone, Paris, 1995
- Mathijen, Pierre, Compendiu de drept comunitar, editia a 7-a, Editura Club Europa, Bucuresti, 2002
- Miron, Dumitru, Integrarea economica regionala. De la prototip la protoserie, Editura Sylvi, Bucuresti, 2000
- Moca, Gheorghe, Dreptul organizatiilor internationale, Editura Eros, Bucuresti, 2000
- Moreau Defarger, Philippe, Organizatiile internationale contemporane, Editura Institutul European, Iasi, 1998
- Philippe Breton, Les relations internationales contemporaines, LITEC, 1993
- Popescu, Andrei, Jinga, Ion, Organizatii europene si euroatlantice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
