Nulitatea tratatelor internaționale

Tratatul international este, acordul de vointa intervenit intre subiecte ce au capacitatea de a il incheia in mod valabil (state sau organizatii internationale), cu intentia de a stabili raporturi juridice in conformitate cu dreptul international.

Cauze care determina declararea nulitatii

Nulitatea tratatelor reprezinta una dintre cauzele de incetare a efectelor unui tratat.

Nulitatea tratatelor intervine:

- in cazul in care tratatul contravine unei norme imperative (de jus cogens) aflata in

vigoare in momentul incheierii sale, sau aparuta ulterior;

- in cazul in care se constata un viciu de consimtamant care a afectat acordul de vointa al partilor in momentul incheierii tratatului.

incalcarea normelor imperative

Din regula stabilita de Conventia privind dreptul tratatelor, potrivit careia este nul orice tratat care, in momentul incheierii sale este in conflict cu o norma imperativa a dreptului international general (art.53), rezulta ca statele nu pot sa incalce sau sa modifice printr-un tratat o norma internationala de jus cogens.

Normele de jus cogens constituie un nucleu normativ care fundamenteaza existenta unei ordini legale a societatii internationale, impunandu-se cu obligativitate tuturor membrilor acesteia. Un tratat incheiat cu incalcarea unei norme imperative se considera nul din momentul incheierii sale. in cazul aparitiei unei noi norme de jus cogens orice tratat existent care este in conflict cu norma imperativa devine nul pentru viitor (ex nunc) (art.64).

Viciile de consimtamant

Conform dispozitiilor Conventiei privind dreptul tratatelor, daca un stat nu a fost in masura sa-si exprime liber consimtamantul sau de a se obliga in baza unui tratat, acesta poate sa invoce nulitatea tratatului.

Viciile de consimtamant care determina anularea unui tratat pot sa conste in:

- incalcarea dispozitiilor dreptului intern al statului privind competenta de a incheia tratate;

- eroare;

- dol;

- coruperea reprezentantului unui stat;

- constrangerea unui stat sau a reprezentantului sau.

Pentru a determina nulitatea tratatului trebuie sa fie vorba de o incalcare a unor dispozitii interne ale statului, de regula constitutionale, privind ratificarea sau aprobarea tratatelor ( organele competente, procedura de urmat, deplinele puteri). Pentru a evita invocarea abuziva a acestei cauze de nulitate a tratatului, Conventia o restrange la cazurile in care violarea a fost vadita si priveste o regula de importanta fundamentala a dreptului sau intern (art.46).

Invocarea erorii poate conduce la nulitatea tratatului daca este vorba de o eroare de fapt si nu de drept, care a afectat in mod esential consimtamantului statului, iar statul care o invoca nu a contribuit prin comportamentul sau la producerea sa (art.48).

in practica, eroarea a fost invocata in special in probleme de delimitare a frontierelor.

Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca, cumulativ, conditiile:

-sa fie determinat pentru incheierea actului juridic;

-sa provina de la cealalta parte.

Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba, inclusiv martori sau prezumtii simple.

Un stat poate invoca nulitatea tratatului daca consimtamantul sau a fost obtinut in urma conduitei frauduloase a unui alt stat care a participat la negocieri(art. 49).

Un stat poate invoca coruperea reprezentantului sau ca viciu de consimtamant atunci cand actele de corupere au fost evidente si in masura sa exercite o influenta considerabila asupra acestui reprezentant. (art. 50).

Constrangerea exercitata asupra reprezentantului statului, in cazul in care este constatata, lipseste tratatul de orice efect juridic (art.51). Constrangerea se refera la acte sau amenintari indreptate impotriva reperezentantului statului, ca individ si nu in calitatea sa de organ al statului.

Conventia de la Viena a codificat ca un viciu distinct constrangerea exercitata asupra unui stat prin amenintarea cu forta sau prin folosirea fortei (art.52). in dreptul international clasic, razboiul a fost considerat un mijloc licit de rezolvare a diferendelor intre state. Pactul Societatii Natiunilor a instituit pentru prima data limitari ale dreptului statelor de a recurge la forta, iar Pactul Briand Kellogg din 1928 a scos razboiul in afara legii. Carta O.N.U.

Bianca SELEJAN-GUtAN, Drept international public. Editura Universitatii ,,Lucian Blaga" din Sibiu, 2003

Raluca MIGA-BEsTELIU, Drept international. Introducere in dreptul international public, op.cit.