Modificarea și Suspendarea Contractului Individual de Muncă

1.MODIFICAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Modificarea şi încetarea contractului individual de muncă poate interveni numai în condiţiile prevăzute de lege, conform principiului stabilităţii în muncă.

Potrivit art 41 alin.3 din Codul Muncii, modificarea se referă la următoarele elemente:

1. durata contractului;

2. locul muncii;

3. felul muncii;

4. condiţiile de muncă;

5. salariul;

6. timpul de muncă şi timpul de odihnă.

Moficarea contractului constă în mod obişnuit în trecerea salariatului într-un alt loc de muncă sau într-o altă activitate în mod temporar sau definitiv. Ea poate fi determinată atât de organizarea mai bună a muncii, de anumite necesităţi social-economice, dar şi de unele interese personale ale salariaţilor.

Modificarea contractului se va realiza cu respectarea prevederilor art.17 alin.1,2 şi 4 şi de art 19 din Codul muncii, angajatorul având obligaţia de a informa salariatul cu privire la clauzele care urmează să le modifice.

Modificarea prin acordul părţilor nu este, de regulă, supusă unor restricţii sau limitări. Trebuie, avut în vedere ca modificarea contractului de muncă să nu aducă vreo atingere drepturilor salariaţilor, care sunt ocrotite prin dispoziţii imperative ale legii.

Inadmisibilitatea modificării unilaterale se referă, în special, numai la elementele esenţiale ale contractului şi anume felul muncii, determinat atât de calificarea profesională, cât şi de funcţia sau meseria încredinţată, locul muncii, prin care se înţelege unitatea şi localitatea unde se prestează munca, precum şi salariul.

Cu toate acestea, art.48 din Codul muncii prevede că angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, în situaţii de forţă majoră cu titlul de sancţiune disciplinară sau ca o măsură de protecţie a salariatului.

1.1. CLASIFICAREA CAZURILOR DE MODIFICARE A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Există ai multe cazuri de modificare a contractului individual de muncă. Ele pot fi clasificate în funcţie de anumite criterii, astfel:

a) După elementul (sau elementele) contractului individual de muncă supuse modificării:

- Unitatea (detaşarea);

- Felul muncii (detaşare, trecere într-o altă muncă);

- Locul muncii (delegare, detaşare);

- Salariul.

b) După cum este sau nu nevoie de consimţământul salariatului:

- Unilaterale ( delegarea, detaşarea);

- Convenţionale (trecerea în altă muncă)

c) După durata contractului individual de muncă:

- Temporare ( delegare, detaşare, trecerea temporară în altă muncă)

- Definitive ( trecerea definitivă în altă muncă)

1.2. DELEGAREA

Delegarea este reglementată de art.42-44 din Codul muncii. Ea constă în executarea temporară de către salariat, din dispoziţia angajatorului a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu, înafara locul său de muncă.

Delegarea este o măsură obligatorie luată prin dispoziţia angajatorului, astfel încât refuzul nejustificat al salariatului de a o aduce la îndeplinire reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu, care poate atrage chiar concedierea. Ea se dispune pe o anumită durată de timp, de obicei de până la 60 de zile, putând fi prelungită, cu acordul salariatului cu cel mult 60 de zile.

În cazul delegării, elementul contractului individual de muncă supus modificării este locul obişnuit de muncă, celelalte elemente esenţiale ale contractului, felul şi salariul, nu se modifică.

Delegarea presupune existenţa unui acord prealabil între angajator şi unitatea la care este trimis salariatul. Acest acord trebuie sa se refere la desfăşurarea muncii la locul delegării, precum şi la încearea acesteia. Acordul nu este necesar dacă unitatea la care urmează să se facă delegarea este obligată prin lege să admită prezenţa salariatului delegat şi când delegarea are loc la o subunitate sau la o formaţie de lucru proprie.