Infracțiunea continuată

Notiunea infractiunii continuate

In art. 41 alin 2 al Codului penal se arata ca intractiunea este continuata cand persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.

Asadar pentru existenta infractiunii continuate este necesar ca toate faptele sa aiba continutul aceleiasi infractiuni insa acestea impreuna alcatuiesc prin vointa legiuitorului, datorita unui element subiectiv comun aflat la baza tuturor, o singura infractiune, o forma specifica de unitate infractionala.

Conditiile infractiunii continuate

Conditiile trebuiesc intrunite cumulativ si amune :

-prima conditie o constituie unitatea de rezolutie infractionala si se refera la liantul de ordin subiectiv cere uneste actiunile sau inactiunile savarsite intr-o anumita unitate infractionala facand ca ele sa-si piarda statutul de infractiuni independente si in acelasi timp constituie criteriul de deosebire a infractiunii continuate de concursul de infractiuni.

Prin rezolutie putem intelege elementul subiectiv al infractiunii intentionate cu ambii sai factori: volitiv si intelectiv.

Asadar unitatea hotararii infractionale presupune reprezentarea de la inceput a activitatii materiale corespunzatoare laturii obiective a infractiunii, ceea ce inseamna ca in momentul luarii hotararii autorul trebuie sa fi avut imaginea concreta a faptului pe care il va comite prin actiuni sau inactiuni repetate , dar acestea nu duc la pierderea unicitatii de rezolutie in cazul in care in cursul desfasurarii activitatii infractionale intervine o schimbare a conditiilor obiective care impun luarea unor masuri pentru a face posibila continuarea activitatii ilicite.

Organele judiciare, pentru stabilirea unitatii de rezoutie vor tine seama de unitatea obiectului material asupra caruia s-a actionat , de locul comiterii actelor de partea vatamata prin activitatea infractionala de identificarea mijloacelor ori modul de savarsire al actiunilor precum si unitatea de scop sau de mobil de timp scurs intre actiunile componente ale activitatii infractionale si asa mai departe.

-a doua conditie este formata de unitatea de persoana aceasta derivand din insasi natura infractiunii continuate.

Infractiunea continuata poate fi savarsita si in participatie penala chiar in oricare dintre formele ei.

Este pusa in discutie ipoteza in care instigatorul sau complicele a determinat si respectiv a ajutat autorul la unele actiuni iar la altele acestia participa nemijlocit la savarsirea lor impreuna cu autorul.

O parte din pareri afirma ca in aceasta situatie suntem in fata unui concurs real de infractiuni pentru ca persoana care a determinat ori a ajutat la comiterea unor acte iar ulterior savarseste nemijlocit altele impreuna cu autorul initial a actionat pe baza a doua rezolutii infractionale.

Altii sunt de parere ca unitatea infractionala se pastreaza iar participantul va respunde de principiu pentru calitatea care atrage pedeapsa cea mai grava.

-a treia conditie este ca pluralitatea de acte sa fie savarsite la diferite intervale de timp.Din studiul legii penale se poate vedea faptul ca aceasta nu precizeaza cat de mari trbuie sa fie intervalele care se intercaleaza intre actiunile ce se repeta de aceea aceasta sarcina ii revine instantei de judecata ca din felul cum au decurs actiunile sa deduca daca exista sau nu infractiune continuata.

Totusi aceste intervalle nu pot fi nici prea mari nici prea mici.Intervalele prea mari sunt de natura sa duca la concluzia inexistentei infractiunii continuate si la adoptarea solutiei concursului de infractiuni deoarece asemenea distante intre actiunile identice savarsite nu mai pot sustine rezolutia infractionala unica.Cand intervalele de timp sunt prea miciori pluralitatea de acte similare este savarsita in aceeasi imprejurare nu avem infractiune continuata ci o infractiune simpla.

-o ultima conditie este cea privitoare la unitatea de continut a infractiunii.Aceasta presupune ca actiunila sau inactiunile sa fie omogene din punct de vedere juridic si sa aduca atingere aceluiasi obiect social.Aceasta omogenitate nu implica neaparat incalcarea aceluiasi text de lege ; ceea ce intereseaza este ca identitatea sa priveasca acelasi tip particular de infractiune adica fiecare actiune sau inactiune sa inruneasca acele caracteristici esentiale fara de care ea nu s-ar califica potrivit textului care prevede infractiunea.Astfel este necesar sa se examineze ceea ce faptuitorul a realizat efectiv iar nu ce si-a propus initial sa infaptuiasca deoarece ipoteza in care a proiectat comiterea unei pluritati de actiuni sau inactiuni omogene din punct de vedere juridic insa in timpul savarsirii lor in cuprinsul uneia din aceasta s-au adaugat elementele susceptibile sa schimbe tipul infractiunii in ceea ce priveste acea actiune sau inactiune.

In cazul infractiunilor cu continuturi alternative infractiunea continuata se realizeaza chiar daca actiunile se manifesta sub modalitati diferite prevazute de lege.Aceasta deoarece infractiunea continuata impune conditia ca actiunile sa realizeze continutul aceleiasi infractiunisi nu sa se manifeste sub o singura modalitate de savarsire a faptei.

Totodata unitatea infractionala exista si in situatia in care unele actiuni savarsita au ajuns in forma consumarii iar altele in forma tentaticei incriminate de lege.

Univ « Lucian Blaga »-Sibiu

Facultatea de drept Simion Barnutiu