Factori de risc ai delicvenței juvenile - condițiile prenatale și calitatea mediului familial

Comportamentul omului este determinat de modul de manifestare a personalităţii fiecărui individ, caracterizat de o atitudine dinamică, acordând acestuia un anumit loc în cadrul relaţiilor sociale în funcţie de exigenţa cu care răspunde cerinţelor sociale, de poziţia abordată în raportul social, criteriul social-psihologic impunând consideraţii referitoare la valoarea şi sensul acţiunilor individuale, la cauzele finale şi formale, acestea modificându-se mai repede decât criteriul biologic şi mai încet decât condiţiile social-economice. Structura şi conformaţia anatomică, un anumit tip de metabolism, particularităţile organelor de simţ şi ale sistemului nervos reprezintă însuşirile native şi sunt diferenţiate de la individ la individ, răspunzând unor trebuinţe subiacente, a căror sursă este mediul social.103

Prin intermediul procesului instructiv-educativ, societatea determină un anumit ideal de personalitate cu funcţii primordiale, care va urmări însuşirea unor cunoştinţe, anumitor aptitudini, interese motivate, opiniile individului fiind necesare atât pentru existenţa acestuia, cât şi pentru viaţa

socială. Cu toate că societatea, prin regulile create, impune anularea individualităţii, dinamica personalităţii conferă existenţei profiluri individuale în diferite stadii ale dezvoltării acesteia, dar şi posibilitatea realizării unei sinteze comportamentale între realităţile distincte individ-societate cel mai nobil element din conţinutul proceselor psihice constituindu-l atitudinea individului, ca fiinţă socială, faţă de fenomenele vieţii sociale.

Ţinând cont de anumite legităţi ale dezvoltării personalităţii, se poate menţiona că tulburările de comportament, inclusiv la vârsta minoră, ţin de o structură deosebită de personalitate, care reprezintă aspecte psihologice şi psihosociale determinate de o dezvoltare deficitară şi determinân insuficienţe de adaptare socială. Distingem în personalitatea delincventului juvenil un şir de formaţiuni psihologice care denotă tulburări comportamentale: interese şi aptitudini, individualităţi tipologice temperamentale, individualităţi tipologice de caracter.

Nici o mamă, zicea Grigore Vieru, nu poate şti viaţa cui leagănă: a unui viitor rege sau a unui viitor criminal. Pornind de la ideea că viitorului copil i se transmite circa 80 la sută din informaţia genetică a mamei, precum şi de faptul că personalitatea copilului este marcată şi de ceea ce simte,

trăieşte viitoarea mamă cu 2-3 ani anterior naşterii acestuia (şi nu doar pe parcursul sarcinii, cum se credea până nu demult), considerăm că fiecare femeie, care prin voia sorţii ajunge a fi mamă, este responsabilă de destinul copilului său. Deşi cercetarea criminologică nu a făcut o sistematizare definitivă a factorilor de risc care ar putea să aibă într-o măsură mai mare sau mai mică o anumită contribuţie la comiterea faptelor ce vizează încălcarea legii, condiţiile prenatale şi calitatea mediului familial reprezintă factorii catalizatori ai delincvenţei juvenile .

În urma studiilor efectuate cercetătorii americani au ajuns la concluzia că copiii mamelor adolescente sunt predispuşi într-o măsură mai mare să devină delincvenţi. Astfel, Merry Morasch şi Lila Rucher, analizând în cartea “Sociologia crimei şi delincvenţei” rezultatele obţinute în urma a

patru cercetări întreprinse în America şi Anglia (inclusiv studiul Cambridge), ajung la concluzia că mamele tinere sunt asociate cu familiile care se află în contradicţie cu legea, cu lipsa unui suport al bunăstării materiale, precum şi cu absenţa biologică a taţilor