Drept Penal Comparat

CAPITOLUL I.

Cauzele obiective ale justificarii

Ne vor retine putin aceste cauze obiective deoarece ele se prezinta de maniera extreme de nesemnificativa in diverse drepturi. Totusi sunt de retinut ordinea si permisiunea(a legii sau a superiorului), legitima aparare si starea de necesitate.

I.1 Ordinea si permisiunea legii

Toate drepturile cunosc cazuri in care “legea” ordona sau permite ceea ce o alta interzice cu titlu general si sub sanctiune penala.Aceste cazuri apartin dreptului penal special chiar daca si cateva coduri prevad in aceste cazuri o dispozitie generala (art.51 al.1 CP talian;art122-4 al.1CP francez).

Intradevar dispozitiile dreptului penal justificativ sunt foarte numeroase. Una din cele mai cunoscute si care se regasete in celemai multe coduri, ii intersecteaza pe politistii care pentru demascarea traficantilor de droguri sunt autorizati sa faca pe agentii provocatori, adica “sa ofere”droguri si deci sa comita delictul de trafic de droguri.

Totusi toate drepturile cunosc situatii in care”superiorul” este in situatia sa permita sau mai ales adesea sa ordone unui subaltern sa comita in interesul general o infractiune. Se exemplifica traficul de droguri unde adesea politistul nu poate sa actioneze numai cu acordul unui magistrate. In linii generale superiorul trebuie sa fie o autoritate publica si legitima. Dificultatea apare cand ordinal este ilegal. Conform art.122-4 al.2 din CP francez executantul nu este responsabil, daca actul sau “se manifesta ilegal”.

Mai complet art.51din CP Italian dispune ca in principiu, agentul care da ordinal este responsabil, daca fapta constituie un delict si ca executantul este in mod legal pedepsibil, daca, prin efectul unei greseli de fapt a refuzat sa se supuna unui ordin legitim.Rare sunt alte coduri care contin asemenea dispozitii.

I.2. Legitima aparare

Legitima paparare eset peste tot conceputa la fel si consta in principiul:->este justificat individual care pentru a s- asigura arararea, riposteaza agresorului, cu conditia ca el sa actioneze imediat si de o maniera proportionala actului. De multe ori apar anumite dificultati care dau loc unor solutii variabile.

Prima tine de “de interesul protejat”. In mod concret o persoana poate riposte daca i-au fost atinse bunurile,dupa cum si daca ii este atinsa persoana sau personalitatea. Ca regula generala, legitima aparare , are effect asupra bunurilor.

Dar tehnica variaza dupa diferite “drepturi”.Cate odata, codul foloseste o formula generala: astfel art.52 din CP Italian, dispune ca:”nu este pedespsit cel care a comis fapta deoarece a fost constrans la apararea dreptului sau sau a dreptului altuia impotriva pericolului actual a unei ofense injuste pentru care apararea sa fie proportionala ofensei “.

In alte cazuri codul este mai explicit:astfel art.3 din C.P.Austriac vizeaza nu numai viata, integritatea psihica si libertatea ca valori protejate, ci deasemeni si apararea bunurilor:art.20-4 C.P.Spaniol, dupa ce a evocat persoana, adauga “in caz de pararea a bunurilor, agresiunea este ilegitima. Daca ea, duce la o primejdie grava a deteriorarii sau a pierderii iminente a acestora”; art.122-5 al.2 din C.P.Francez exclude responsabilitatea persoanei care” pentru intreruperea exerciatrii unei crime sau a unui delict contra unui bun material duce la un act de aparare…”.