Delicvență juvenilă

Delicventa juvenila include ansamblul comportamentelor si faptelor antisociale ale unor minori si tineri care au ajuns la varsta majoratului penal si sufera o sanctiune penala. Delicventa juvenila este definita in functie de 2 criterii:

- Varsta de la care minorii raspund penal;

- Tipul de sanctiuni si pedepse aplicate acestora.

Varsta majoratului penal - Ea difera sensibil in functie de legislatiile penale, dar in linii mari cuprinde varsta 14-18 ani. Legislatia romana prevede 3 categorii de minori, in functie de varsta raspunderii penale:

- Minori mai mici de 14 ani, care comit fapte penale si nu sunt sanctionati prin pedepse penale deoarece exista prezumtia ca nu au discernamantul faptelor comise (chiar daca faptele lor includ furturi, talharii, vatamari corporale), ei sunt sanctionati in conformitate cu Legea "Copilul (minorul) aflat in dificultate";

- Minori intre 14-16 ani, care raspund sau nu penal, pot fi sau nu sanctionati in functie de existenta sau inexistenta discernamantului stabilit prin expertiza medico-psihiatrica;

- Minori intre 16-18 ani, care raspund penal la fel ca si delicventii majori, dar cuantumul pedepselor este diferit (deputand depasi 1/2 din cuantumul adultilor si niciodata nu se da pedeapsa cu viata).

Sistemul de sanctiuni si pedepse - extrem de variat, incepand cu cele mai blande (mustrare, plasament familial, custodie), continuand cu cele neprivative de libertate (munca in folosul comunitatii, probatiune, eliberare conditionata, reparatia daunelor produse) si terminand cu cele privative de libertate (centrul de reeducare, penitenciar).

Actuala legislatie romaneasca considera ca fata de minorul delicvent se pot lua masuri educative si pedepse.

Masuri educative:

- mustrarea;

- libertatea supravegheata (lasarea minorului in familie cu interdictia de a frecventa anumite locuri sau a presta anumite ore de munca in folosul comunitatii);