Contractul de Donație

1. Notiunea contractului de donatie

Potrivit articolului 801 din Codul civil, donatia este un contract solemn prin care o parte, numita donator, cu intentie liberala îsi micsoreaza irevocabil patrimoniul sau în favoarea celeilalte parti, numita donatar, fara a urmari de la aceasta o contraprestatie.

Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu în altul fara echivalent, cu intentia de a face o donatie(animus donandi).

Aceasta intentie, concretizata în încheierea contractului, în forma si în conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu în detrimentul altuia, constituind cauza ei.

Trebuie facuta precizarea, de asemenea, ca donatia – ca varietate a contractelor cu titlu gratuit – reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat spre deosebire de contractele dezinteresate(de exemplu comodatul, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit, etc. ), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de forma prevazute pentru donatii.

1.1. Caractere Juridice

Contractul de donatie este un contract solemn, pentru a carui validitate este necesara forma înscrisului autentic, lipsa formei atragând nulitatea absoluta a acestuia(articolul 813 C. Civ.).

Contractul de donatie este un contract cu titlu gratuit din categoria liberalitatilor, deoarece donatorul îsi micsoreaza patrimoniul cu un bun sau cu un drept (real sau de creanta) fara a primi un echivalent al acestuia. Intentia liberala(“animus donandi”) trebuie sa existe la momentul încheierii contractului(art. 813 C. civ.).

Contractul de donatie este un contract unilateral deoarece creeaza obligatii numai pentru donator (în principiu). Chiar daca este o donatie cu sarcini pentru donatar, aceste sarcini nu pot întrece valoarea bunului donat caci atunci contractul se transforma într-un contract bilateral, cu titlu oneros.

Contractul de donatie este un contract translativ de proprietate, dreptul transmitându-se prin acordul partilor exprimat cu respectarea conditiilor de forma cerute de lege.

1.2. Interpretarea si Delimitarea Contractului

Regulile aplicabile contractului de donatie sunt regulile generale prevazute de codul civil pentru interpretarea contractelor(art. 977 – 985 C. civ. ). În masura în care se face interpretarea calificarii juridice a contractului (donatie, întretinere, comodat, etc. ) sunt aplicabile regulile care guverneaza contractele cu titlu oneros, ca fiind dreptul comun si nu regulile de exceptie aplicabile liberalitatilor.

Contractul de donatie nu se confunda cu unele acte juridice în care o persoana presteaza un serviciu cu titlu gratuit în favoarea alteia, care poate fi un act dezinteresat si nicidecum o liberalitate pentru ca exista o modificare de patrimoniu.

Donatia, de asemenea, nu trebuie confundata cu executarea unei obligatii naturale, caci în acest caz obligatia exista numai ca s-a stins dreptul material la actiune (deci posibilitatea de a beneficia de forta de constrângere a statului) al creditorului privind valorificarea creantei. Debitorul executa de buna voie o datorie care exista.

Nu constituie donatii premiile, cadourile prin diferite recompense, facute cu scopuri publicitare. De asemenea, operele de binefacere au reguli speciale ce exced cadrul legal al donatiilor. Întretinerea unei rude fara a exista obligatia legala de întretinere nu este o donatie.

Elementul esential prin care se deosebeste o donatie de alte operatiuni juridice asemanatoare este de ordin subiectiv, respectiv intentia de a dona(“animus donandi”).

Existenta intentiei de a dona este cauza donatiei.

2. Conditiile de validitate ale contractului de donatie(particularitati)

2.1. Capacitatea juridica a partilor

Incapacitati de a dispune si de a primi donatii

În privinta capacitatii de folosinta legiuitorul prevede anumite incapacitati :

- Incapacitati de a dispune – potrivit articolului 806 C. civ., modificat prin art. 129 alin. 1 – 3, 105 si 107 C. fam., minorii si persoanele aflate sub interdictie judecatoreasca nu pot dona nici macar când exista încuviintarea reprezentantului legal si al autoritatii tutelare, cu exceptia darurilor obisnuite facute de minori cu diferite ocazii, daruri care nu afecteaza substantial patrimoniul donatorului. În favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la majorat, cât timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa (art. 809 C. civ. Si art. 141 C. fam. ). De la aceasta regula face exceptie situatia când tutorele este ascendentul minorului.

drept civil

Academia de studii Economice

Facultatea de Comert