Existența oricărei societăți presupune stabilirea unui corp de reguli care au ca scop stabilirea constituirii, organizării și exercitării puterii politice. Îmbrăcând sau nu o formă scrisă, așternută, acestea formează Constituția statului respectiv.
Etimologic din latinescul constitutio- așezare cu temei, stare a unui lucru, acesta a cunoscut o evoluție sinuoasă și atent urmărită. De pildă, în perioada imperială, acesta desemna legile care proveneau de la împărat. În Evul Mediu, capătă însemnătate pentru regulile din cadrul vieții monastice.
Termenul de constituție pe care-l cunoaștem noi astăzi, desemnând un act sau o lege prin care se reglementează organizarea statului, avea sa ia naștere din dorința de limitare a puterilor monarhului, căutându-se vădirea cât mai precisă a drepturilor și libertăților cetățenești, plecând de la ideea că „orice societate în care garanția drepturilor nu este asigurată, nici separația puterilor stabilită, nu are constituție” (art. 16)
Constituția cutumiară sau nescrisă despre care vom vorbi, este întâlnită în cadrul a puține state, precum: Marea Britanie, Israel, Noua Zeelandă. Acest termen nu poate desemna o direcție strictă, precisă, încât el este alcătuit dintr-o plenitudine de norme scrise și nescrise.
Constituțiile scrise au fost adoptate de majoritatea statelor, ele găsindu-se sub forma unui act unic, unitar și sistematic, cuprinzând majoritatea normelor de organizare ale statului.
Constituția se poate defini în funcție de conținutul și de elementele sale, cât și de etapele sale evolutive. Multe dintre definițiile sale au avut în vedere nu doar elementele de conținut ale noțiunii, cât și exigențele formei pe care le îmbracă constituția. Astfel că putem discuta despre o constituție formală și una materială.
Constituția materială reprezintă ansamblu de care reglementează anumite relații și categorii sociale, iar cea formală, este cea care primește valoarea de lege fundamentală, incluzând toate aceste norme. Toate statele au constituții în sens material, chiar dacă cea formală poate că lipsește.
Definiția completă pentru aceasta, trebuie să se stabilească din criteriul material cât și cel formal, Constituția fiind legea fundamentală a statului, actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte și fiind cel care reglementează relațiile sociale fundamentale, esențiale în cadrul procesului de instaurare, menținere și exercitare a puterii statale.
1. SELEJAN-GUȚAN, Bianca, Drept constituțional și instituții politice I, suport de curs pentru învățământul la distanță, 2018.
2. IORGOVAN, Antonie, Drept constituțional și instituții politice. Teoria generală,Edit. Galeriile, București, 1994.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
